Credință

Rugăciunea este ca respirația sufletului; cine se roagă neîncetat are pururea pe Dumnezeu în minte și în inimă.

Cu cât omul se apropie mai mult de Dumnezeu prin rugăciune, cu atât se liniștește lăuntric și primește răbdare și pace.

Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești.

Domnul este luminarea mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?

Nădăjduiește în Domnul și fă bunătate și locuiește pământul și hrănește-te cu bogăția lui.

Dumnezeu este scăparea noastră și puterea, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.

Aproape este Domnul de cei umiliți la inimă și pe cei smeriți cu duhul îi va mântui.

Fericit bărbatul a cărui nădejde este numele Domnului.

Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălășlui.

Făclie picioarelor mele este legea Ta și lumină cărărilor mele.

De nu ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc.

Nădăjduiește în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe priceperea ta.

Cei ce nădăjduiesc în Domnul vor înnoi puterea lor, le vor crește aripi ca ale vulturului.

Nu te teme, căci Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău.

Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.

Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

Să nu se tulbure inima voastră; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine.

Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu.

Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat.

Iar celor ce iubesc pe Dumnezeu, toate le lucrează spre bine.

Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă.

Și acum rămân acestea trei: credința, nădejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Bucurați-vă întru Domnul totdeauna. Și iarăși zic: Bucurați-vă.

Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întărește.

Știai că Nașterea Domnului nu s-a sărbătorit dintotdeauna pe 25 decembrie? În primele veacuri creștine, în Răsărit, Nașterea și Botezul Domnului erau prăznuite împreună, la 6 ianuarie, sub numele de Epifanie („Arătarea”). Data de 25 decembrie s-a răspândit pe larg abia din secolul al IV-lea.

Știai că sărbătoarea Botezului Domnului se numește în popor „Bobotează”, cuvânt venit din slavonescul „Bogojavlenie”, care înseamnă „Arătarea lui Dumnezeu”? La Botezul din Iordan s-a arătat pentru întâia oară Sfânta Treime: Fiul botezat, Tatăl mărturisind prin glas și Duhul pogorându-Se ca un porumbel.

Știai că Boboteaza se mai numește și „Teofanie” sau „Epifanie”, amândouă cuvinte grecești ce înseamnă „arătarea lui Dumnezeu”? De aceea în această zi se face slujba cea mare a sfințirii apei, numită Agheasma Mare.

Știai că praznicul Întâmpinării Domnului se prăznuiește la 2 februarie, adică la exact patruzeci de zile după Nașterea Domnului? Sărbătoarea amintește ziua în care Pruncul Iisus a fost adus la Templu, după rânduiala Legii vechi, și a fost întâmpinat de dreptul Simeon și de proorocița Ana.

Știai că bătrânul Simeon, care L-a primit în brațe pe Pruncul Iisus la Întâmpinarea Domnului, este cel ce a rostit cuvintele „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne”? Această rugăciune se cântă și astăzi la slujba Vecerniei, în fiecare seară.