Tradiții / Gastronomie

În ultima miercuri a lunii august, locuitorii orașului Buñol din Comunitatea Valenciană se aruncă unii în alții cu roșii coapte, într-o bătălie veselă care durează aproximativ o oră. Obiceiul a apărut în 1945 dintr-o altercație spontană într-o paradă locală și a devenit treptat o tradiție anuală celebră internațional. După bătălie, străzile sunt spălate cu furtunuri de pompieri, iar participanții se scufundă în râul local.

Între 15 și 19 martie, orașul Valencia se transformă într-un uriaș muzeu în aer liber cu sute de sculpturi gigantice din lemn, carton și polistiren (fallele), reprezentând personaje satirice sau scene sociale. În noaptea de 19 martie, toate aceste creații sunt incendiate într-un spectacol de foc numit La Cremà, simbolizând sfârșitul iernii și înnoirea. Tradiția, înscrisă în patrimoniul UNESCO, are rădăcini în obiceiul tâmplarilor medievali de a arde resturile de lemn la venirea primăverii.

În săptămâna dinaintea Paștelui, frățiile religioase (cofradías) organizează procesiuni solemne pe străzile orașelor spaniole, purtând statui monumentale ale lui Isus și ale Fecioarei Maria pe platforme grele numite pasos. Penitenții (nazarenos) merg desculți sau cu lanțuri, îmbrăcați în robe cu glugă înaltă, într-o atmosferă de profundă meditație și pocăință. Cele mai celebre procesiuni de Semana Santa sunt cele din Sevilla și Málaga, unde alaiurile pot dura multe ore neîntrerupt, până spre dimineață.

Pe 5 ianuarie seara, în ajunul Epifaniei, orașe întregi din Spania organizează parade spectaculoase în care actori îmbrăcați în Cei Trei Magi (Melchior, Gaspar și Baltazar) aruncă bomboane și cadouri mulțimilor adunate. Copiii își pun pantofii la fereastră sau la ușă și le lasă magilor scrisori cu dorințele lor, iar a doua zi dimineață găsesc cadourile aduse de Magi. Este cea mai importantă zi de daruri din calendarul tradițional spaniol, mai semnificativă decât Crăciunul în multe familii.

Cabalgata de Reyes este parada celor Trei Magi care străbate străzile Sevillei în noaptea de 5 ianuarie, însoțită de zeci de care alegorice și grupuri de dansatori. Evenimentul reunește străzile orașului vechi într-un spectacol de lumini, muzică și generozitate, cu tone de bomboane aruncate în mulțimea formată din copii și părinți. Este un moment definitoriu al culturii festive andaluze, cu tradiție de peste o sută de ani.

La Tomatina este un festival ținut în ultima miercuri a lunii august în orășelul Buñol (Valencia), în care participanții se bombardează reciproc cu roșii coapte timp de aproximativ o oră. Originea sa este disputată, dar cea mai acceptată versiune datează din 1945, când o ceartă spontană la o paradă locală a degenerat în aruncarea cu roșii din tarabele din piață. Astăzi evenimentul atrage peste 20.000 de turiști din lumea întreagă și consumă circa 150.000 de kg de roșii.

În Spania, la cele douăsprezece bătăi ale ceasului de miezul nopții, oamenii mănâncă pe rând douăsprezece boabe de strugure — câte una pentru fiecare lună — crezând că astfel își asigură noroc și belșug pentru tot anul ce vine.

La Las Fallas, în Valencia, meșterii ridică uriașe figuri de carton și lemn, minunat lucrate, pe care în ultima noapte le dau focului. În lumina flăcărilor, orașul întreg privește cum arta unei întregi vieți se preface în cenușă, spre a face loc anului nou.

La San Fermín, în Pamplona, orașul se îmbracă în alb și roșu, iar zilele trec în veselie, cântece și dansuri pe ulițe. Este o sărbătoare a bucuriei fără margini, când străinul îți devine prieten și toată cetatea trăiește ca o singură inimă.

La Festivalul Focului de la Valencia, numit Nit del Foc, cerul se aprinde de artificii peste artificii, într-un tunet de lumină ce ține minute în șir. Mulțimea privește în sus, cu răsuflarea tăiată, cum noaptea se preface pentru o clipă în zi.

La Vendimia, culesul viei din La Rioja, se sărbătorește cu strivirea strugurilor cu picioarele goale și cu primul must închinat sfântului ocrotitor. Satele se umplu de cântec și de mireasma dulce a toamnei care coace vinul.

La Pamplona, în Spania, cursa taurilor din sărbătoarea San Fermín adună oameni ce aleargă pe străzile înguste înaintea vitelor, într-o încordare de câteva clipe. Este un obicei vechi, învăluit în tradiție, cântec și veselia zilelor de iulie.

Preparatul național al Spaniei din Valencia, orez cu bob scurt gătit în tigaia plată largă (paella), cu pui, iepure, fasole verde lată, fasole albă, roșii, șofran și rozmarin, cu crustă crocantă la bază numită socarrat. Rețeta autentică din Valencia nu conține fructe de mare, acestea fiind o variantă costieră separată. Paella se pregătește tradițional afară pe foc de lemne, duminica, ca masă de familie extinsă.

Supă rece de roșii de vară din Andaluzia, preparată prin mixarea roșiilor coapte cu castraveți, ardei verde, usturoi, pâine veche înmuiată, ulei de măsline și oțet de sherry. Este consumată rece, uneori cu cuburi de gheață, ca antidot împotriva căldurii toride andaluze. Este preparatul emblematic al verii sudice spaniole, menționat în documente din secolul al XIX-lea.

O adunare veselă de gustări mici — măsline, brânză, chorizo, cartofi cu sos picant — servite pe farfurioare, de ciugulit între prieteni. Tapas sunt mai mult decât mâncare: sunt un fel spaniol de a sta la povești.

Supă rece de roșii coapte, castraveți, ardei și usturoi, pasate fin cu ulei de măsline și oțet. Gazpacho, născut în Andaluzia, răcorește trupul în arșița verii cu prospețimea grădinii.

Omletă groasă și moale de cartofi și ceapă, prăjită încet și răsturnată cu îndemânare într-un disc auriu. Tortilla española se taie în felii ca o plăcintă și e bună la orice oră a zilei.

Șuncă crudă maturată luni și ani, tăiată în felii translucide care se topesc pe limbă cu gust dulce-sărat. Jamón ibérico e mândria Spaniei, savurat simplu, cu o felie de pâine și un pahar de vin.

Bețișoare de aluat prăjit, crocante pe dinafară și moi înăuntru, presărate cu zahăr și înmuiate în ciocolată caldă și groasă. Churros con chocolate sunt răsfățul dimineților și al nopților spaniole.

Flanul spaniol e o cremă de ou coaptă la bain-marie, răsturnată ca să lase caramelul auriu să se prelingă peste ea. Neted și tremurător, cu gust ușor de vanilie, e desertul liniștit al meselor de familie.