Artă

Știai că există nu una, ci mai multe versiuni ale „Țipătului” lui Edvard Munch? Artistul norvegian a realizat lucrarea în ulei, tempera, pastel și în gravuri litografiate. Munch a mărturisit că ideea i-a venit într-o seară, pe când se plimba și cerul s-a înroșit ca sângele, iar el a simțit „un țipăt nesfârșit trecând prin natură”; unii cercetători au legat acel cer aprins de cenușa vulcanului Krakatoa, ce colorase apusurile din acei ani.

Există mai multe versiuni ale „Strigătului” lui Edvard Munch, realizate în tehnici diferite: două în tempera și pastel, una în pastel și una litografie. Pe versiunea din 1895 aflată la Muzeul Munch, o inscripție cu creionul spune că doar un nebun ar fi putut picta asta; analizele recente au confirmat că scrisul îi aparține chiar lui Munch.

Cerul roșu-sânge din „Strigătul” a fost multă vreme socotit pură invenție a angoasei, dar unii cercetători leagă acele culori de erupția vulcanului Krakatoa din 1883, care a colorat apusurile din Europa luni întregi. Munch însuși a notat că, plimbându-se la asfințit, cerul s-a făcut deodată roșu ca sângele și a simțit un strigăt nesfârșit trecând prin natură.

Munch a folosit cu bună știință starea lucrărilor sale, lăsându-le în ploaie, zăpadă și soare, un procedeu pe care îl numea „tratamentul de cal”. Credea că picturile, ca și oamenii, trebuie să treacă prin intemperii; urmele de uzură vizibile pe unele pânze sunt astfel parte intenționată din felul lui de a lucra, nu simplă neglijență.

Din trupul meu putrezit vor crește flori și eu voi fi în ele: aceasta este eternitatea.

Știai că „Țipătul” al lui Edvard Munch a fost furat de mai multe ori? Versiuni ale celebrei picturi au fost sustrase în 1994 și 2004 din muzee norvegiene, dar au fost ulterior recuperate.

Expresionismul redă emoțiile și angoasa interioară prin deformarea formelor și culori intense. Norvegianul Edvard Munch a anticipat curentul cu „Strigătul” (1893), în care peisajul însuși pare că vibrează de neliniște.