Artă

Andy Warhol a adoptat serigrafia la începutul anilor 1960 tocmai pentru că îi permitea repetarea mecanică, aparent industrială, a aceleiași imagini. Seria „Marilyn” a fost realizată după o singură fotografie publicitară din filmul „Niagara” (1953), pe care Warhol a decupat-o și a reprodus-o în culori stridente, deliberat nepotrivite.

Studioul lui Warhol se numea „The Factory” (Fabrica), un nume ales pentru a sublinia caracterul de producție în serie al graficii sale. Multe dintre serigrafii au fost tipărite acolo de asistenți, iar Warhol își revendica adesea plăcerea de a fi „o mașină”, respingând ideea de unicat irepetabil în artă.

Vreau să fiu o mașină

Andy Warhol și-a pictat celebrele conserve de supă Campbell’s în 1962, realizând treizeci și două de pânze, câte una pentru fiecare varietate de supă vândută atunci de firmă. La prima expunere, într-o galerie din Los Angeles, tablourile au fost așezate pe o poliță ca într-un raft de magazin, iar un negustor vecin a pus în vitrină conserve reale, ironizând.

Pentru portretele sale de Marilyn Monroe, Warhol a folosit o singură fotografie publicitară de la filmul „Niagara” din 1953, pe care a transpus-o prin serigrafie în zeci de variante colorate. El a început această serie la scurt timp după moartea actriței, în august 1962, transformând imaginea ei într-o icoană repetitivă a culturii de consum.

Pop Art (anii 1950-1960) a preluat imagini din cultura de masă - reclame, benzi desenate, produse de consum - și le-a transformat în artă. Andy Warhol, cu cutiile de supă Campbell și portretele multiplicate ale Marilynei Monroe, e figura sa emblematică.