Oameni

Traian Vuia s-a născut la 17 august 1872 în județul Timiș și a fost unul dintre pionierii aviației mondiale, inventator și constructor de aparate de zbor. Studind dreptul la Budapesta și obținând doctoratul în 1901, pasiunea sa autentică rămânea zborul mecanic. Stabilit la Paris, a brevetat în 1903 «aeroplanul-automobil», iar la 18 martie 1906 a realizat primul zbor autopropulsat din lume cu un aparat mai greu decât aerul, fără catapulte sau mijloace exterioare de propulsie. A inventat prima aripă cu incidență variabilă în zbor și a dezvoltat elicoptere și un generator de abur cu combustie internă, fiind ales membru al Academiei Române în 1946. S-a stins din viață la 2 septembrie 1950 la București, lăsând în urmă o contribuție tehnică ce a schimbat cursul istoriei aviației.

Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă știu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală.

Aparatul său de zbor, numit Vuia I, era poreclit «Liliacul» din cauza formei aripilor sale, care semănau cu cele ale liliecilor.

Henri Marie Coandă s-a născut la 7 iunie 1886 la București, ca fiu al generalului Constantin Coandă, prim-ministru al României în 1918. A studiat și a activat în Franța, Belgia și Anglia, consacrându-se ingineriei aeronautice și mecanicii fluidelor. În 1910 a construit ceea ce el considera primul avion cu reacție din lume, iar în 1934 a descoperit și patentat fenomenul fizic care îi poartă numele — Efectul Coandă — prin care un jet de fluid tinde să se lipească de o suprafață curbată alăturată. A obținut peste 250 de brevete în domenii diverse, de la aerodinamică la biologie și optică. S-a stins din viață la 25 noiembrie 1972 la București, lăsând o moștenire științifică de importanță mondială.

Henri Coandă era fiul unui general și prim-ministru, dar a ales calea ingineriei și a științei în locul politicii, obținând în total peste 250 de brevete de invenție în domenii extrem de variate.

Ștefan Procopiu s-a născut la 19 ianuarie 1890 la Bârlad și a devenit unul dintre cei mai remarcabili fizicieni români ai secolului XX. A studiat la Iași și apoi la Paris, unde și-a susținut doctoratul sub îndrumarea profesorilor G. Lippmann și A. Cotton. Independent de Niels Bohr, a stabilit expresia matematică a momentului magnetic elementar al electronului — magneton — publicând rezultatul în 1913, descoperire care poartă astăzi numele de magnetonul Bohr-Procopiu. A mai descoperit în 1921 fenomenul de depolarizare longitudinală a luminii prin soluții, cunoscut ca fenomenul Procopiu, și a activat ca profesor și decan la Universitatea din Iași. A decedat la 22 august 1972 la Iași, fiind recunoscut ca unul dintre savanții care ar fi meritat Premiul Nobel.

Descoperirea lui Procopiu a rămas mult timp necunoscută în afara României, în parte din cauza Primului Război Mondial, care a împiedicat difuzarea internațională a publicației sale din 1913.

Costin D. Nenițescu s-a născut la 15 iulie 1902 la București și a devenit cel mai important chimist organic român al secolului XX. A studiat chimia la ETH Zürich și apoi la München, unde a obținut doctoratul în 1925 sub îndrumarea lui Hans Fischer, laureat Nobel. Întors în România, a fondat școala modernă de chimie organică și a sintetizat numeroase compuși noi, reacțiile și hidrocarbura sa purtând numele său în literatura de specialitate internațională. A publicat tratate de chimie organică și chimie generală după care s-au format peste 40 de generații de chimiști, totalizând 262 de articole originale și 21 de brevete. S-a stins din viață la 29 iulie 1970 la Bușteni, lăsând o operă științifică de referință pentru chimia mondială.

La doar 26 de ani, Nenițescu a publicat prima ediție din tratatele sale de chimie organică și chimie generală, lucrări care au rămas manuale de referință în România timp de decenii.

Ana Aslan s-a născut în 1897 la Brăila și a studiat medicina la Universitatea din București, specializându-se ulterior în cardiologie și gerontologie. Convinsă că îmbătrânirea este un proces biologic ce poate fi încetinit, a cercetat timp de un deceniu proprietățile terapeutice ale procainei și a creat Gerovital H3, primul produs farmaceutic folosit sistematic pentru amânarea procesului de îmbătrânire, patentat în peste 30 de țări. În 1952 a fondat la București primul institut de geriatrie și gerontologie din lume, instituție care îi poartă astăzi numele. A conferențiat în 57 de țări și a primit 81 de titluri, premii și distincții internaționale. S-a stins din viață la 20 mai 1988, lăsând o urmă adâncă în știința longevității și în medicina preventivă mondială.

Nu se moare de bătrânețe, ci de boală.

Printre pacienții celebri care au urmat tratamentul Gerovital la institutul Anei Aslan s-au numărat personalități internaționale precum Charles de Gaulle, Pablo Picasso și Kirk Douglas.

George Emil Palade s-a născut la 19 noiembrie 1912 la Iași și a studiat medicina la Universitatea din București, unde a activat ca profesor până în 1945. Stabilit în Statele Unite, a lucrat la Institutul Rockefeller din New York, unde a revoluționat biologia celulară prin utilizarea microscopiei electronice și a tehnicilor de centrifugare diferențială, descoperind structura și funcția ribozomilor și a altor organite celulare. În 1974 a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, împreună cu Albert Claude și Christian de Duve, devenind primul român laureat Nobel. A predat ulterior la Universitatea Yale și la Universitatea California San Diego, formând generații de cercetători. S-a stins din viață la 7 octombrie 2008 în Del Mar, California, fiind recunoscut drept întemeietorul biologiei celulare moderne.

Cell biology finally makes possible a century-old dream: that of analysis of diseases at the cellular level, the first step toward their final control.

George Emil Palade a fost primul cetățean român care a primit Premiul Nobel, iar ribozomul — una dintre descoperirile sale majore — este prezent în fiecare celulă vie, de la bacterii la om.

Ștefan Odobleja s-a născut la 13 octombrie 1902 în Valea Hothului, județul Mehedinți, într-o familie modestă, și a urmat medicina militară la București ca bursier al Institutului medico-militar. A publicat în 1938–1939, la Paris, lucrarea fundamentală Psychologie consonantiste — o operă de 900 de pagini care anticipa cu un deceniu ideile ciberneticii formulate ulterior de Norbert Wiener. Regimul comunist l-a ignorat ani îndelungați, iar recunoașterea internațională a venit târziu, în ultimii ani ai vieții, când comunitatea ciberneticienilor i-a recunoscut prioritatea. A murit la 4 septembrie 1978, iar în 1990 Academia Română l-a ales post-mortem în rândurile sale.

Lucrarea sa Psihologia consonantistă a apărut cu zece ani înainte ca Norbert Wiener să publice Cybernetics (1948), însă Odobleja a aflat de cartea lui Wiener abia în 1952, din întâmplare, găsind-o într-o librărie.

Élie Carafoli s-a născut la 15 septembrie 1901 la Veria, în Macedonia (atunci Imperiul Otoman), din familie aromână, și a venit în România după Primul Război Mondial, absolvind Politehnica din București și obținând doctoratul în științe fizice la Sorbona cu o teză despre aerodinamică. Întors în țară, a fondat Laboratorul de Aerodinamică al Politehnicii din București, punând bazele școlii românești de aerodinamică și formând generații de ingineri aeronautici. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1948, iar contribuțiile sale teoretice și experimentale i-au adus recunoaștere internațională. A murit la 24 octombrie 1983 la București, lăsând în urmă o școală de gândire aeronautică solidă.

Deși era de origine aromână și s-a născut pe teritoriul actualei Grecii, Élie Carafoli și-a dedicat întreaga carieră științifică României, construind de la zero primul tunel aerodinamic din țară.

Alexandru Proca s-a născut la 16 octombrie 1897 la București și, după studii de electromecanică la Politehnica din București, s-a stabilit în Franța în 1923, simțind că are ceva esențial de spus în fizică. Și-a susținut doctoratul în 1933, în fața unei comisii ilustre din care făceau parte Jean Perrin, Léon Brillouin și Louis de Broglie. Între 1936 și 1941 a elaborat teoria câmpurilor vectoriale masive cu spin 1, formalizată în ecuațiile care îi poartă numele — ecuațiile Proca — utilizate azi în fizica particulelor și în cosmologie. A murit la 13 decembrie 1955 la Paris, în vârstă de 58 de ani, fără a primi Nobel-ul pentru care fusese considerat un candidat serios; în 1990 a fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române.

Ecuațiile Proca stau la baza descrierii teoretice a bozonilor W și Z, descoperite experimental în 1983 la CERN — la aproape trei decenii după moartea savantului.

Arhimede s-a născut în jurul anului 287 î.Hr. în Siracuza, colonie greacă din Sicilia, și este considerat cel mai mare matematician și inginer al Antichității. A studiat la Alexandria, unde s-a împrietenit cu mari savanți ai vremii, apoi s-a întors în Siracuza, dedicându-și viața cercetării pure și aplicate. A stabilit principiul plutirii corpurilor (principiul lui Arhimede), a calculat cu precizie remarcabilă valoarea lui Pi, a inițiat calculul infinitezimal și a inventat șurubul hidraulic care îi poartă numele, folosit și astăzi pentru pomparea apei. În al Doilea Război Punic, a proiectat mașini de război care au ținut la distanță flota romană a lui Marcellus timp de mai mulți ani. A murit în 212 î.Hr., ucis de un soldat roman în timpul cuceririi Siracuzei, deși generalul Marcellus ordonase să fie cruțat.

Se spune că Arhimede a cerut să nu fie deranjat în timp ce trasa o figură geometrică pe nisip — iar soldatul roman care l-a ucis l-a găsit astfel absorbit în calcule, ignorând ordinul de a se preda.

Victor Babeș s-a născut la 4 iulie 1854 la Viena, într-o familie de origine română din Banat, și a crescut la Budapesta, unde a studiat medicina. A devenit unul dintre întemeietorii microbiologiei moderne, iar în 1885, împreună cu bacteriologul francez Victor André Cornil, a publicat „Les bactéries”, considerat primul tratat de bacteriologie din lume. A descris pentru prima dată protozoarele din genul care astăzi îi poartă numele, Babesia, agenți ai unei boli parazitare a vitelor, iar corpusculii intracelulari observați în rabie sunt cunoscuți drept „corpii Babeș-Negri”. Din 1887 s-a stabilit la București, unde a organizat Institutul de Bacteriologie și Patologie, punând bazele școlii românești de microbiologie și contribuind la producerea de seruri și vaccinuri. A murit la 19 octombrie 1926 la București.

Genul de paraziți Babesia și boala numită babesioză îi poartă numele, fiind considerat unul dintre primii cercetători care au descris o boală provocată de protozoare la animale.

Gheorghe Țițeica s-a născut la 4 octombrie 1873 la Turnu Severin (Drobeta-Turnu Severin), într-o familie modestă, tatăl fiind fochist pe vapoarele de pe Dunăre. A studiat la București, apoi la Paris, la École Normale Supérieure, unde și-a susținut în 1899 teza de doctorat sub îndrumarea unor matematicieni de prim rang, punând bazele unei noi ramuri a geometriei. Este întemeietorul școlii românești de geometrie diferențială, iar numele său este legat de „suprafețele Țițeica” și de „curbele Țițeica”, noțiuni intrate în patrimoniul matematicii internaționale. A fost profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică, membru al Academiei Române, și un neobosit popularizator al științei, contribuind la formarea multor generații de matematicieni. A murit la 5 februarie 1939 la București.

„Suprafețele Țițeica” și „curbele Țițeica” îi poartă numele și sunt studiate și astăzi în geometria diferențială la nivel internațional.

Știai că, la moartea lui Albert Einstein în 1955, patologul care i-a făcut autopsia, Thomas Harvey, i-a scos creierul fără acordul familiei și l-a păstrat zeci de ani în borcane cu formaldehidă? Bucăți din el au fost trimise cercetătorilor din întreaga lume, iar Harvey l-a purtat o vreme cu mașina peste tot. Abia târziu s-a ajuns la o înțelegere cu fiul savantului pentru studiul științific al țesutului.

Știai că lui Einstein i s-a oferit în 1952 funcția de președinte al statului Israel, după moartea lui Chaim Weizmann? A refuzat politicos printr-o scrisoare, spunând că îi lipsesc aptitudinea firească și experiența de a lucra cu oamenii și de a îndeplini funcții oficiale. Se considera potrivit doar pentru gândit, nu pentru guvernat.

Știai că Isaac Newton, în ultima parte a vieții, a fost director al Monetăriei Regale din Londra și a vânat personal falsificatorii de monedă? Se deghiza și cutreiera tavernele mizere ale orașului pentru a strânge dovezi, iar prin eforturile lui mai mulți contrafăcători au ajuns la spânzurătoare. Și-a luat rolul de om al legii la fel de în serios ca pe cel de savant.