Oameni

Știai că Jules Verne a fost împușcat în 1886 de nepotul său bolnav mintal, Gaston, care a tras de două ori în el pe stradă? Un glonț i s-a înfipt în gleznă și nu a mai putut fi scos, lăsându-l cu o șchiopătare pentru tot restul vieții și punând capăt escapadelor sale cu iahtul.

Știai că în testamentul lui William Shakespeare, redactat în 1616, soției sale Anne Hathaway i-a lăsat, printr-o adăugire strecurată între rânduri, doar „al doilea cel mai bun pat” al casei? Gestul a stârnit secole de dispute între cercetători, unii văzând în el o insultă, alții un semn de intimitate, căci patul cel mai bun era rezervat oaspeților.

Știai că Feodor Dostoievski era un jucător de ruletă pătimaș, care își pierdea la mese banii, ceasul și uneori chiar și rochiile soției sale? Ca să achite datoriile și un contract semnat în disperare, a dictat romanul „Jucătorul” în doar câteva săptămâni unei stenografe tinere, Anna, cu care avea să se căsătorească apoi.

Știai că Lev Tolstoi, în tinerețe, a fost un jucător de cărți atât de neînfrânat încât a pierdut la o partidă chiar clădirea centrală a casei părintești de la Iasnaia Poliana? Cumpărătorul a demontat construcția și a mutat-o cu totul, iar scriitorul a rămas să locuiască în anexele rămase, regretând toată viața pierderea.

Știai că Charles Dickens ținea de obicei în buzunar o mică statuetă cu broscuțe îmbrăcate în duel și avea nevoie de anumite obiecte pe birou ca să poată scrie? Fără aceste mărunțișuri familiare aliniate în fața lui, spunea că nu-și putea găsi liniștea necesară muncii.

Știai că Mark Twain a fost pasionat de noutățile tehnice și a fost printre primii scriitori care și-a predat un manuscris dactilografiat la editură, fiind un adept entuziast al mașinii de scris? A investit însă o avere într-o mașină de cules litere care a dat faliment, aproape ruinându-l financiar.

Știai că Victor Hugo a fost exilat aproape două decenii pe insulele Anglo-Normande, după ce s-a opus lui Napoleon al III-lea, și a scris o bună parte din „Mizerabilii” privind marea din Guernsey? Se spune că lucra în picioare, la un pupitru înalt așezat lângă fereastra dinspre ocean.

Știai că Agatha Christie a lucrat ca asistentă la o farmacie de spital în timpul Primului Război Mondial și acolo a dobândit cunoștințele detaliate despre otrăvuri? Aceste noțiuni de chimie i-au folosit apoi în romane, unde otrăvirile sunt descrise cu o precizie care i-a uimit chiar și pe medici.

Știai că Jules Verne își cumpărase un iaht pe care l-a botezat „Saint-Michel” și cu care naviga de-adevăratelea pe mări, transformându-l într-un birou plutitor unde scria? Iubirea lui pentru călătoriile pe apă era atât de mare încât a schimbat trei ambarcațiuni de-a lungul vieții, tot mai mari, hrănindu-și acolo imaginația marină.

Știai că Mihai Eminescu a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași și apoi ca revizor școlar, cutreierând satele pentru a inspecta învățământul? În aceste drumuri prin ținuturile Moldovei a cunoscut oameni și locuri simple care i-au întărit legătura cu graiul și cu firea românească pe care le-a turnat în versuri.

Știai că Mihai Eminescu a fost o vreme sufleur și copist într-o trupă de teatru ambulantă? În tinerețe a colindat orașele cu actorii, făcând de toate în culise, ca să fie aproape de scenă și de cărți. Această viață de pribeag i-a hrănit dragostea de limbă și de folclorul cules pe drumuri.

Știai că Eminescu a lucrat ani buni ca bibliotecar și apoi revizor școlar? La Iași a fost director al Bibliotecii Centrale, iar mai târziu a colindat județele Iași și Vaslui inspectând școli. Contactul cu învățătorii și cu satele i-a întărit convingerile despre limbă și despre nevoia de carte în popor.

Știai că Charlie Chaplin a participat, sub un nume oarecare, la un concurs de imitatori ai lui Charlie Chaplin și nu a câștigat? Povestea a circulat mult, atribuită chiar lui, dar nu există o sursă documentară solidă care să o confirme; rămâne o anecdotă savuroasă, dar neverificabilă.

Știai că Charlie Chaplin a compus el însuși muzica pentru multe dintre filmele sale, deși nu știa să citească notele? Melodia „Smile”, devenită celebră prin voci precum a lui Nat King Cole, a fost scrisă de Chaplin pentru filmul „Timpuri noi”, dovadă a unui talent muzical pe care puțini i-l bănuiau.

Știai că scriitorul Honoré de Balzac bea cantități uriașe de cafea neagră, uneori zeci de cești pe zi, ca să scrie nopți întregi? Ba chiar mesteca boabe de cafea zdrobite pe stomacul gol, o metodă pe care o descria ca pe un adevărat asalt al minții asupra hârtiei.

Știai că poetul Friedrich Schiller ținea în sertarul biroului mere putrede, pentru că mirosul lor de fermentare îl ajuta, spunea el, să lucreze? Soția sa a povestit că prietenul lor Goethe, deschizând odată sertarul, aproape că a leșinat de la duhoare, în vreme ce Schiller lucra liniștit.

Știai că scriitorul Victor Hugo, ca să nu cedeze ispitei de a ieși din casă și să termine odată o carte, i-a cerut servitorului să îi ia toate hainele și să nu i le dea înapoi până la un anumit termen? Rămas doar cu un șal mare, a fost silit să stea la birou și a scris fără întrerupere.

Știai că scriitorul Charles Dickens purta cu el, oriunde mergea, o busolă mică pentru a se asigura că dormea mereu cu capul spre nord? Credea că alinierea cu câmpul magnetic al Pământului îi îmbunătățește somnul și creativitatea, iar în camerele de hotel muta patul până se potrivea.

Știai că scriitoarea Agatha Christie își născocea cele mai bune intrigi criminale în timp ce mânca mere în cadă și că nu a avut niciodată un birou propriu-zis? Scria oriunde apuca, pe orice masă liberă, iar mult timp în chestionarele oficiale a refuzat să treacă „scriitoare” la profesie, punând „casnică”.

Știai că poeta Emily Dickinson și-a petrecut ultimii ani aproape fără să iasă din casa părintească, îmbrăcată mai mereu în alb, și adesea vorbea cu musafirii din camera alăturată, prin ușa întredeschisă? Din aproape optsprezece sute de poezii, doar o mână au fost tipărite în timpul vieții, restul fiind găsite după moarte, cusute cu grijă în caiete de mână.

Știai că manuscrisul primului roman cu Harry Potter a fost respins de vreo douăsprezece edituri înainte ca micuța Bloomsbury să-l accepte? Se spune că decizia a înclinat balanța după ce fiica de opt ani a directorului a citit primul capitol și a cerut nerăbdătoare să afle ce urmează. J.K. Rowling scria pe atunci în cafenele, mamă singură care trăia din ajutor social.

Știai că Charles Dickens a fost scos din școală la doisprezece ani și trimis să muncească într-o fabrică de cremă de ghete, lipind etichete pe borcane câte zece ore pe zi, în timp ce tatăl său era închis pentru datorii? Umilința acelor luni l-a marcat toată viața și a răzbătut apoi în copiii chinuiți din romanele lui.

Știai că Fiodor Dostoievski a fost condamnat la moarte pentru apartenența la un cerc de intelectuali și dus efectiv în fața plutonului de execuție? În ultima clipă a sosit grațierea țarului, care comuta pedeapsa în ani grei de ocnă în Siberia. Acele minute în care s-a crezut mort i-au însoțit apoi întreaga operă.

Știai că Agatha Christie și-a văzut primul roman respins de mai multe edituri și a așteptat aproape patru ani până când una a acceptat în sfârșit „Misterioasa afacere de la Styles”? Ea îl scrisese pornind de la un pariu cu sora ei, că poate ticlui o poveste polițistă în care cititorul să nu ghicească făptașul.

Știai că ultimele cuvinte atribuite lui Goethe ar fi fost „Mehr Licht!” — „Mai multă lumină!”? Fraza a devenit simbol pentru setea de cunoaștere a marelui poet. În realitate, era foarte probabil o rugăminte practică: se afla într-o cameră întunecată și cerea să se deschidă un oblon.

Știai că testamentul lui William Shakespeare i-a lăsat soției sale, Anne Hathaway, doar „al doilea cel mai bun pat” al casei? Formularea a stârnit secole de speculații. Unii au văzut în ea o jignire, alții un semn de tandrețe — patul cel mai bun fiind rezervat oaspeților, iar al doilea fiind chiar patul conjugal, plin de amintiri.

Știai că scriitorul Victor Hugo a fost condus la mormânt de aproape două milioane de oameni? Franța i-a organizat funeralii naționale, iar trupul i-a fost depus sub Arcul de Triumf, apoi purtat spre Panteon. Prin testament, marele romancier ceruse să fie dus la groapă într-un dric al săracilor — un ultim gest de solidaritate cu cei umili despre care scrisese.

Iubirea care mișcă soarele și celelalte stele.

Cu toții suntem în noroi, dar unii dintre noi privesc spre stele.

Dacă verși lacrimi fiindcă a apus soarele, ele nu te vor lăsa să vezi stelele.