Credință

Știai că Biblia se împarte în două mari părți: Vechiul Testament, care istorisește vremea dinaintea lui Hristos, și Noul Testament, care vestește venirea Mântuitorului și începuturile Bisericii?

Știai că Noul Testament cuprinde 27 de cărți — cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, epistolele și Apocalipsa? Acest număr este primit deopotrivă de ortodocși, catolici și protestanți.

Știai că numărul cărților Vechiului Testament diferă de la o tradiție la alta? Biblia ortodoxă, urmând Septuaginta, cuprinde și cărți numite „bune de citit” (anaghinoscomena), pe care tradiția evreiască și cea protestantă nu le socotesc între cărțile canonice.

Știai că Vechiul Testament a fost scris mai cu seamă în limba ebraică, cu unele părți în aramaică — limba pe care o vorbea în viața de zi cu zi și Mântuitorul Hristos?

Știai că întreg Noul Testament ne-a fost lăsat în limba greacă, în acea greacă „comună” numită koine, pe care o înțelegeau popoarele din jurul Mării Mediterane în vremea apostolilor?

Știai că Septuaginta este cea mai veche tălmăcire a Vechiului Testament în grecește? Numele ei, „a celor Șaptezeci”, vine din tradiția care spune că ar fi fost lucrată de vreo șaptezeci de învățați la Alexandria, cu aproape trei veacuri înainte de Hristos.

Știai că Septuaginta a fost Biblia folosită de Biserica cea dintâi? Multe dintre citările din Vechiul Testament pe care le aflăm în Noul Testament urmează tocmai textul grecesc al celor Șaptezeci.

Știai că Vulgata este marea tălmăcire latinească a Bibliei, lucrată de Fericitul Ieronim în jurul anului 400? Numele ei vine de la „versio vulgata”, adică „tălmăcirea pusă în vorbirea de obște”, și a fost Biblia Apusului vreme de peste o mie de ani.

Știai că manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite în peșterile de la Qumran începând cu anul 1947, cuprind cele mai vechi copii ale unor cărți din Vechiul Testament care s-au păstrat până la noi, unele mai vechi cu peste o mie de ani decât cele cunoscute mai înainte?

Știai că între sulurile de la Marea Moartă s-a găsit și un sul aproape întreg al cărții proorocului Isaia? El a arătat cât de cu grijă și cu credincioșie fusese păstrat textul sfânt de-a lungul veacurilor.

Știai că Codex Sinaiticus este unul dintre cele mai vechi manuscrise ale întregii Biblii creștine, scris pe pergament în veacul al patrulea? El a fost aflat la mănăstirea Sfânta Ecaterina din muntele Sinai.

Știai că Codex Sinaiticus a fost scris cu litere grecești mari, numite unciale, fără despărțire între cuvinte, așa cum se obișnuia în vechime? Astăzi filele lui se află împrăștiate în mai multe biblioteci ale lumii.

Știai că, până la tiparul lui Gutenberg, fiecare Biblie era scrisă de mână, literă cu literă, de călugări osteni­tori? O astfel de copiere putea să țină luni, ori chiar ani întregi de trudă tăcută.

Știai că evanghelierele iluminate erau adevărate odoare, împodobite cu miniaturi, cu aur și cu chipuri zugrăvite pe pergament? Ele nu erau doar cărți de citit, ci și obiecte de mare cinstire, purtate în procesiuni și așezate pe Sfânta Masă.

Știai că vestitul Book of Kells, un evangheliar irlandez din jurul veacului al nouălea, este socotit una dintre cele mai frumoase cărți zugrăvite din câte s-au făcut vreodată, cu împletituri și podoabe de o măiestrie uimitoare?

Știai că Psaltirea, cartea celor 150 de psalmi, a fost dintotdeauna cartea de rugăciune a Bisericii? Ea se citește neîncetat la slujbe, iar mulți credincioși și călugări o știau odinioară pe de rost, în întregime.

Știai că mulți dintre psalmi îi sunt atribuiți prin tradiție proorocului și împăratului David? De aceea Psaltirea a fost numită adesea „cartea lui David”, deși la ea au avut parte și alți psalmiști.

Știai că Biblia este cea mai tradusă carte din lume? Ea a fost tălmăcită, întreagă ori în parte, în mii de limbi și graiuri, ajungând astfel la popoare de pe toate meleagurile pământului.

Știai că împărțirea Bibliei pe capitole, așa cum o cunoaștem astăzi, a fost întocmită abia în veacul al treisprezecelea? Ea este pusă de obicei pe seama lui Stephen Langton, spre a se afla mai lesne locurile din Scriptură.

Știai că împărțirea pe versete a fost adăugată și mai târziu? Numerotarea versetelor din Noul Testament, așa cum o folosim azi, a fost rânduită în veacul al șaisprezecelea de tipograful Robert Estienne (Stephanus).

Știai că, înainte de aceste împărțiri, textul sfânt curgea neîntrerupt, fără numere? Capitolele și versetele nu fac parte din scrierea cea dintâi, ci sunt un ajutor de mai târziu, ca să putem găsi și pomeni cu ușurință un anume loc.

Știai că Biblia de la București, tipărită în anul 1688, este cea dintâi tălmăcire integrală a Sfintei Scripturi în limba română? Ea a fost o piatră de temelie a limbii noastre literare și a fost numită și „Biblia lui Șerban Cantacuzino”.

Știai că la Biblia de la 1688 au trudit cărturari de seamă, între care frații Radu și Șerban Greceanu, sprijiniți pe osteneala mai veche a lui Nicolae Milescu Spătarul? Astfel, întregul cuvânt al Scripturii a răsunat pentru întâia oară românește.

Știai că Noul Testament de la Bălgrad, tipărit în anul 1648 la Alba Iulia sub grija mitropolitului Simion Ștefan, este una dintre cele mai însemnate tălmăciri românești ale Noului Testament din veacul al șaptesprezecelea?

Știai că în predoslovia Noului Testament de la Bălgrad se află o vorbă rămasă vestită, prin care mitropolitul Simion Ștefan asemăna cuvintele cu banii, spunând că trebuie să umble după cum se obișnuiește prin graiul fiecărui ținut, ca să fie înțelese de toți?

Știai că mitropolitul Dosoftei al Moldovei a tălmăcit Psaltirea în versuri, tipărită în anul 1673? Aceasta este cea dintâi lucrare de poezie cultă în limba română, prin care psalmii lui David au fost prefăcuți în stihuri cântate.

Știai că unele stihuri din Psaltirea în versuri a lui Dosoftei au ajuns atât de îndrăgite de popor, încât s-au cântat ca niște colinde și doine? Astfel, cuvântul sfânt s-a împletit cu însuși graiul și cântecul neamului românesc.

Știai că, în Biserica Ortodoxă, Sfânta Evanghelie așezată pe Sfânta Masă a altarului nu este doar o carte, ci un semn al însăși prezenței lui Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu? De aceea ea este sărutată, tămâiată și purtată cu adâncă cinstire.

Cel ce voiește să urmeze Domnului Hristos în cruce, acela trebuie să poarte crucea cu răbdare și bucurie.

Nimeni nu poate să se apropie de Dumnezeu fără de ispite, și fără de ispite nu se cunoaște purtarea de grijă a lui Dumnezeu.