Credință

Îmbrățișează liniștea în care se naște necontenit gândul la Dumnezeu, iar tăcerea este taina veacului ce va să fie.

Dumnezeu S-a făcut om ca omul să se facă dumnezeu.

Cel ce se cunoaște pe sine a cunoscut pe Dumnezeu, iar cel ce a cunoscut pe Dumnezeu s-a învrednicit să se închine Lui cum se cuvine.

Nimic nu este mai puternic decât smerenia; ea biruiește pe vrăjmaș acolo unde nevoința nu ajunge.

Dacă vrei să afli dacă ai dobândit dragostea, cercetează dacă poți răbda ocările și necazurile aproapelui fără tulburare.

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.

Dobândește duhul păcii și mii de oameni din jurul tău se vor mântui.

Bucuria mea, Hristos a înviat!

Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu prin Duhul Sfânt tânjește după El și, plângând, Îl caută.

A te ruga pentru oameni înseamnă a-ți vărsa sângele.

Fratele nostru este viața noastră.

Nu ajunge să crezi în Dumnezeu; trebuie să-L și iubești, iar iubirea se învață lângă El.

Cu cât se apropie omul mai mult de Dumnezeu, cu atât se vede pe sine mai mic.

Gândurile bune aduc bucurie, iar gândurile rele aduc neliniște; de aceea, păzește-ți mintea.

Iubirea nu se propovăduiește, ci se trăiește; ceilalți o simt și se apropie de Hristos.

Hristos este totul; este bucuria, este viața, este lumina; cine Îl află pe El află totul.

Rugăciunea este vorbirea și convorbirea omului cu Dumnezeu.

Când te rogi, crede că ai și primit, și ți se va face după credința ta.

Iadul este o veșnică pierdere a lui Dumnezeu, iar raiul este veșnica Lui aflare.

Rămâneți cu Domnul Iisus Hristos în inima voastră.

Iubirea este singura care nu îngustează, ci lărgește sufletul.

Credința adevărată se cunoaște după bucuria pe care o aduce în suflet.

Rugăciunea nu umple cerul de vorbe, ci sapă în inimă o fântână — și abia atunci înțelegi că apa era acolo dintotdeauna, doar așteptând să te apleci.

Nădejdea e picătura care nu crede în piatra tare; picură, picură, și într-o zi vezi că prin stâncă s-a deschis drum de izvor.

Iertarea limpezește sufletul cum limpezește apa curgătoare albia: nu se oprește să numere pietrele, ci trece peste ele și le rotunjește cu blândețe.

Smerenia e vale, nu deal — de aceea apa harului se adună tocmai la cei smeriți.

Recunoștința este cana care nu uită de unde a băut; cine mulțumește pentru fiecare picătură nu duce niciodată lipsă de izvor.

Pacea lăuntrică nu e apa care nu are valuri, ci fântâna adâncă unde vântul de la suprafață nu ajunge să tulbure limpezimea.

Postul nu seacă sufletul, ci îl curăță — cum lași o fântână să se odihnească puțin, ca apa să se așeze și să se limpezească din nou.

Milostenia e apa dăruită din urciorul tău: cu cât torni mai mult celui însetat, cu atât mai repede izvorul din tine găsește pricină să curgă iarăși.