Oameni

Știai că exploratorul David Livingstone a fost atacat cândva de un leu care i-a sfărâmat brațul stâng, lăsându-i o rană care nu s-a vindecat niciodată bine? Ani mai târziu, acel os prost sudat a slujit la identificarea trupului său, adus în Anglia după moartea sa în inima Africii.

Știai că, după ce Livingstone a murit într-un sat de lângă lacul Bangweulu, slujitorii săi africani credincioși, Chuma și Susi, i-au uscat trupul și l-au purtat sute de kilometri până la coastă, ca să fie trimis acasă? Însă i-au îngropat inima acolo, în pământul Africii pe care o iubise atât.

Știai că faimoasa întrebare „Doctor Livingstone, presupun?” a fost rostită de ziaristul Henry Morton Stanley când, după o lungă căutare, l-a găsit în fine pe exploratorul dispărut? Curios este că Stanley pare să fi rupt mai târziu paginile cu acea scenă din jurnalul său, iar Livingstone nu a pomenit deloc replica, ceea ce i-a făcut pe unii să se îndoiască dacă vorbele au fost chiar așa.

Știai că negustorul venețian Marco Polo și-a dictat povestea călătoriilor nu într-un palat, ci într-o închisoare din Genova, unde ajunsese prizonier de război? Colegul său de celulă, un scriitor de romane cavalerești pe nume Rustichello din Pisa, a fost cel care a așternut totul pe hârtie.

Știai că pe patul de moarte, când prietenii îl rugau pe Marco Polo să recunoască în sfârșit că exagerase în povestirile sale despre Orient, bătrânul explorator ar fi răspuns că nu a spus nici jumătate din câte a văzut cu adevărat? Această replică a rămas în amintirea venețienilor care îl porecliseră „Il Milione”, adică „cel cu milioanele”.

Știai că marinarul Ibn Battuta, plecat din Tanger la doar 21 de ani doar pentru pelerinajul la Mecca, a sfârșit prin a călători aproape 30 de ani și a străbate un drum uriaș, mult mai lung decât cel al lui Marco Polo? A pornit singur, mărturisind că simțea o durere adâncă părăsindu-și părinții și orașul natal.

Știai că, întors acasă după decenii de peregrinări prin lumea musulmană, India și Africa, Ibn Battuta a fost pus de sultanul Marocului să-și dicteze amintirile unui cărturar tânăr pe nume Ibn Juzayy? Cartea care a rezultat, cunoscută drept „Rihla”, adică „Călătoria”, a fost multă vreme aproape uitată în afara lumii arabe.

Știai că navigatorul James Cook a început viața ca fiu de zilier și a lucrat într-o prăvălie și pe corăbii de cărbuni înainte de a intra în marina regală? Tocmai acele robuste vase de cărbuni de la Whitby, încete dar solide, le-a ales el mai târziu pentru marile sale expediții în Pacific, printre care celebrul „Endeavour”.

Știai că unul dintre marile merite ale căpitanului Cook a fost lupta împotriva scorbutului, boala care ucidea marinarii pe atunci? El îi silea pe oameni să mănânce varză murată și alte alimente, iar disciplina sa a făcut ca echipajul să străbată ani întregi pe mare cu pierderi neobișnuit de mici din cauza acestei boli.

Știai că Ferdinand Magellan, cel care a pornit expediția ce avea să înconjoare pentru prima dată Pământul, nu a apucat să încheie el însuși călătoria? A fost ucis într-o luptă pe o insulă din Filipine, iar dintre cele cinci corăbii și sutele de oameni plecați, o singură navă cu o mână de supraviețuitori s-a întors acasă.

Știai că Magellan era portughez, dar a navigat sub steag spaniol, fiindcă regele Portugaliei îi refuzase sprijinul? Din pricina asta, în țara sa de naștere a fost multă vreme privit ca un fel de trădător, deși izbânda expediției a schimbat pentru totdeauna felul în care oamenii înțelegeau mărimea lumii.

Știai că Cristofor Columb a murit convins că descoperise un drum spre marginile Asiei, nu un continent nou? A numit locuitorii pe care i-a întâlnit „indieni” tocmai din această credință, iar noul continent avea să poarte până la urmă numele altui navigator, Amerigo Vespucci, nu al lui.

Știai că Columb a subestimat grav dimensiunea Pământului, crezând că Asia e mult mai aproape spre apus decât era în realitate? Dacă între Europa și Asia nu s-ar fi aflat, din întâmplare, un continent nebănuit, calculele sale greșite i-ar fi condamnat corăbiile la foamete în mijlocul unui ocean nesfârșit.

Știai că Amelia Earhart și-a plătit primele lecții de zbor lucrând cu ora — ca stenografă, șoferiță și fotograf — și că profesoara ei de pilotaj era tot o femeie, Neta Snook? Ca să-și cumpere primul avion, un mic biplan galben pe care l-a botezat „Canarul”, a strâns bani cu firimitura.

Știai că Amelia Earhart și-a tăiat părul scurt și și-a purtat noua geacă de piele câteva nopți dormind în ea, ca să nu pară prea nouă printre aviatorii cu experiență? Ținea mult să nu fie privită ca o novice care tocmai și-a cumpărat echipamentul.