Oameni

Liviu Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885 în Târlișua, Transilvania, atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, al doilea din cei treisprezece copii ai unui învățător. A urmat academia militară la Budapesta, dar a abandonat cariera militară, trecând clandestin în România în 1909, unde s-a dedicat în întregime scrisului. Prin romanul Ion (1920), a introdus obiectivismul realist în proza românească, zugrăvind cu forță brutală setea de pământ a țăranului ardelean, iar prin Pădurea spânzuraților (1922) a dat literaturii române primul roman de analiză psihologică profundă. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1939 și a condus Teatrul Național din București, devenind o figură centrală a vieții culturale interbelice. S-a stins din viață pe 1 septembrie 1944, în ajunul marilor prefaceri care aveau să schimbe România.

Tragedia fratelui său Emil, ofițer în armata austro-ungară spânzurat pentru dezertare în Primul Război Mondial, a stat la baza romanului Pădurea spânzuraților.

Marin Preda s-a născut pe 5 august 1922 în Siliștea-Gumești, județul Teleorman, fiul unui țăran, și a cunoscut din copilărie viața grea a câmpiei muntene. A debutat în 1942 și s-a impus definitiv cu romanul Moromeții (1955), o frescă monumentală a satului românesc în fața presiunilor istoriei, considerată capodopera prozei românești postbelice. A continuat să scrie cu curaj și luciditate sub regimul comunist, publicând în 1980 Cel mai iubit dintre pământeni, un roman despre condiția intelectualului în fața terorii totalitare. A fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și director al Editurii Cartea Românească, exercitând o influență formativă asupra literaturii române contemporane. A murit în împrejurări neelucidate pe 16 mai 1980 la Mogoșoaia, la scurtă vreme după apariția ultimului său roman.

Moartea lui Marin Preda, survenită brusc la Mogoșoaia în mai 1980, imediat după publicarea romanului Cel mai iubit dintre pământeni, a rămas înconjurată de mister și speculații, unii suspectând implicarea Securității.

Camil Petrescu s-a nascut pe 9/21 aprilie 1894 la Bucuresti, crescand orfan in conditii modeste, si a urmat Liceul «Sfantul Sava» si Facultatea de Filosofie. Participarea sa ca ofiter in Primul Razboi Mondial - unde a fost ranit, si-a pierdut auzul si a fost luat prizonier - i-a marcat profund creatia si viziunea despre autenticitate. A revolutionat proza romaneasca prin romanele «Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi» si «Patul lui Procust», introducand analiza psihologica subiectiva si perspectiva naratorului participant. Dramaturg si filosof deopotriva, a fost ales membru al Academiei Romane in 1948. A murit pe 14 mai 1957 la Bucuresti, fiind inmormantat la Cimitirul Bellu.

Nu pot sa descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc. Nu pot iesi din mine insumi. Pot vorbi cinstit numai la persoana intai.

Ca ofiter pe front in Primul Razboi Mondial, Camil Petrescu si-a pierdut auzul la o ureche in urma unui obuz - experienta care a devenit materie vie in romanul sau de capataie.

Ioan Slavici s-a nascut pe 18 ianuarie 1848 la Siria, in judetul Arad, intr-o familie modesta de ardeleni, si a studiat la Arad si Timisoara, apoi la Viena, unde l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Prieten apropiat al lui Eminescu si Creanga, a colaborat la Junimea si a debutat in «Convorbiri literare» in 1871. A creat o proza realista profund anchorata in universul moral al satului transilvanese, cu nuvela «Moara cu noroc» (1881) ca opera de capataie, avertizand ca poftele materiale distrug sufletul si familia. A luptat pentru cauza romanilor ardeleni, a fondat ziare si a scris manuale scolare, contribuind la consolidarea literaturii si culturii nationale. A murit pe 17 august 1925 la Crucea de Jos, langa Panciu, intr-o saracie demna.

Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit.

Ioan Slavici a fost prieten apropiat cu Mihai Eminescu inca din anii studentiei la Viena; cei doi au ramas legati prin viata si prin idealul national pana la sfarsitul vietii lui Eminescu.

Mircea Eliade s-a nascut pe 13 martie 1907 la Bucuresti si a urmat Facultatea de Litere si Filosofie, continuandu-si studiile la Calcutta (1928-1931) si obtinand doctoratul in filosofie la Bucuresti in 1933, cu o teza despre yoga. A predat istoria religiilor la Universitatea din Bucuresti, iar dupa 1945 a emigrat in Franta, unde a activat la Sorbona si la Ecole Pratique des Hautes Etudes, pentru ca din 1957 sa devina profesor la Universitatea din Chicago, unde a creat o scoala de renume mondial in studiul religiilor. Opera sa literara - intre care romanele «Maitreyi», «Noaptea de Sanziene» si nuvelele fantastice - se impleteste cu cercetarile sale stiintifice despre sacru, mit si simbol, traduse in 18 limbi. A murit pe 22 aprilie 1986 la Chicago, lasand o opera de peste 30 de volume stiintifice si literare.

La numai 21 de ani, Mircea Eliade a plecat singur in India, la Calcutta, pentru a studia filosofia sanscrita si yoga la picioarele filosofului Surendranath Dasgupta - o calatorie care i-a schimbat viata si opera pentru totdeauna.

Ion Barbu, pseudonimul literar al matematicianului Dan Barbilian, s-a nascut pe 18 martie 1895 la Campulung-Muscel si a urmat studii de matematica la Bucuresti si Gottingen, devenind doctor in matematica in 1929 sub indrumarea lui Gheorghe Titzeica. Ca poet, a reprezentat modernismul ermetic in literatura romana, publicand volumul «Joc secund» (1930), in care aspiratia spre puritate si abstractizare matematica se transfigureaza in vers dens si apolinic. Dubla sa vocatie - de savant si de poet - l-a facut o figura unica in cultura romaneasca, numele sau Barbilian ramanand legat de o geometrie neeuclidiena. A murit pe 11 august 1961 la Bucuresti.

Geometria hiperbolica pe care Dan Barbilian a studiat-o poarta azi numele sau - «metrica Barbilian» - si este studiata in matematica internationala, complet independent de opera sa poetica.

Octavian Goga s-a nascut pe 1 aprilie 1881 la Rasinari, langa Sibiu, fiu al unui preot ortodox, si a studiat la Sibiu si Budapesta. Vocea sa poetica, ardenta si elegiaca, a exprimat suferinta romanilor ardeleni aflati sub stapanire austro-ungara; volumul sau de debut «Poezii» (1905) l-a impus ca un mare poet national, recompensat de Academia Romana in 1906. Dupa Unirea din 1918, cariera sa politica a evoluat treptat spre dreapta, ajungand prim-ministru al Romaniei intre decembrie 1937 si februarie 1938. A murit pe 7 mai 1938 la Ciucea, in urma unui infarct cerebral, la varsta de 57 de ani.

Conacul de la Ciucea, transformat de Octavian Goga intr-un centru cultural, adaposteste astazi un muzeu memorial si gradina sa preferata, unde si-a dorit si si-a gasit odihna de veci.

Grigore Alexandrescu s-a nascut pe 22 februarie 1810 la Targoviste si a ramas orfan de ambii parinti la 17 ani, in urma unei epidemii de ciuma, fapt care i-a marcat sensibilitatea poetica meditativa. A fost unul dintre cei mai importanti scriitori ai epocii pasoptiste, ilustrandu-se ca fabulist, elegiac si autor de meditatii romantice, intemeind in literatura romana specii ca epistola si meditatia poetica autonoma. Poezia sa «Umbra lui Mircea. La Cozia» este considerata o capodopera a meditativismului romantic romanesc, iar fabulele sale, influentate de La Fontaine, raman printre cele mai valoroase din literatura nationala. A publicat mai multe volume de «Poezii» (1832, 1838, 1839) si «Meditatii» (1863), lasand o opera de referinta pentru literatura romana a secolului al XIX-lea. A murit pe 25 noiembrie 1885 la Bucuresti.

Grigore Alexandrescu a ramas in literatura romana drept cel mai autentic fabulist al sau, iar unele dintre fabulele sale - cu tinta politica subtiata cu umor - circulau manuscris inainte de a putea fi tiparite, din cauza cenzurii vremii.

Nicolae Labiș s-a născut la 2 decembrie 1935 în satul Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Suceava, fiu al unor dascăli. A studiat la Fălticeni și Iași, apoi a urmat Școala de Literatură din București, unde a impresionat prin talentul său excepțional, fiind considerat un succesor al lui Eminescu. A publicat volumul Primele iubiri în 1956, iar poemul Moartea căprioarei, inspirat dintr-un eveniment real din copilărie, l-a consacrat definitiv în literatura română. În noaptea de 9-10 decembrie 1956 a fost victima unui accident de tramvai în București, în împrejurări controversate, unii martori și istorici suspectând o intervenție a Securității. A murit la 22 decembrie 1956, la doar 21 de ani, lăsând în urmă o operă ce anticipa o voce poetică majoră.

Poezia Moartea căprioarei a fost trimisă lui Labiș prin poștă de sora sa Margareta, după ce el o uitase acasă în grabă; fără acel gest, poemul ar fi rămas nepublicat în acel an.

Panait Istrati s-a născut la 10 august 1884 în Brăila, fiu nelegitim al unui contrabandist grec și al unei spălătorese române, absolvind doar patru clase primare și câștigându-și existența în zeci de meserii umile. Autodidact desăvârșit, a început să scrie în franceză după o corespondență îndelungată cu Romain Rolland, care i-a prefațat prima povestire publicată, Kyra Kyralina (1923), lansându-l în lumea literară occidentală. A fost supranumit Gorki al Balcanilor pentru că a adus în proză lumea pestrițată a vagabonzilor, haiducilor și oamenilor simpli din Orient și Balcani, cu o căldură umană și o forță narativă rare. Deziluzionat de comunism după o vizită în URSS (1927-1928), a publicat denunțuri curajoase ale regimului sovietic, fapt care l-a izolat atât de stânga, cât și de dreapta epocii. A murit la 16 aprilie 1935 la București, răpus de tuberculoză, lăsând o operă bogată în căldură omenească și revoltă socială.

Istrati a încercat să se sinucidă la Nisa în 1921, tăindu-și gâtul; chiar din spital a trimis o scrisoare lui Romain Rolland, iar această corespondență a declanșat cariera sa literară.

Vasile Voiculescu s-a născut la 27 noiembrie 1884 în Pârscov, județul Buzău, și a urmat atât studii de litere, cât și de medicină, obținând doctoratul în 1910 și practicând medicina cu dăruire creștinească, fără să ceară plată de la cei săraci. Poet de adâncă inspirație religioasă și rurală, a debutat editorial în 1916 și a construit o operă lirică de mare rafinament spiritual, hrănită din credința ortodoxă și din dragostea față de pământul românesc. Arestat în august 1958, la vârsta de 74 de ani, în cadrul procesului grupului Rugul Aprins de la Mânăstirea Antim, a fost condamnat la cinci ani de închisoare la Jilava și Aiud, unde sănătatea i s-a ruinat. A creat în secret ciclul Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare (1954-1958), capodoperă a poeziei române de dragoste, publicată abia postum. Eliberat în 1962 datorită grațierii, a murit la 26 aprilie 1963, la București, la scurtă vreme după ieșirea din temniță.

Vasile Voiculescu a fost ales postum membru al Academiei Române în 1993, la treizeci de ani după moartea sa.

Ana Blandiana, al cărei nume real este Otilia-Valeria Coman, s-a născut la 25 martie 1942 la Timișoara, fiică a unui preot greco-catolic arestat de regimul comunist, experiență care i-a marcat profund viața și opera. A studiat filologie la Cluj și a debutat poetic în reviste de tineret, devenind rapid una dintre cele mai importante voci lirice ale generației sale. Sub comunism, poezia și eseistica sa au reprezentat o formă de rezistență morală și civică, iar unele din versurile ei au fost cenzurate sau interzise de autorități. A fondat împreună cu soțul său, scriitorul Romulus Rusan, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighetu Marmației, un proiect de memorie națională de mare importanță. Opera sa a fost recunoscută internațional prin numeroase premii, culminând cu Premiul Prințesa de Asturias pentru Literatură în 2024.

În 1988, poezia Totul a fost publicată într-o revistă pentru copii și a declanșat un scandal politic major; autoritățile comuniste au retras numărul din librării și au suspendat redacția.

Emil Cioran s-a născut la 8 aprilie 1911 în Rășinari, județul Sibiu, fiu al unui preot ortodox, și a studiat filozofia la București alături de Constantin Noica și Mircea Eliade. A publicat prima sa carte, Pe culmile disperării, în 1934, câștigând premiul pentru tineri scriitori români, și a continuat cu volume ce explorau suferința, neantul și condiția umană dintr-o perspectivă radical pesimistă. Stabilit la Paris din 1938, a ales să scrie în franceză, devenind un stilist de excepție al eseului filozofic occidental, cunoscut pentru aforismele sale strălucitoare și pentru refuzul oricărui sistem filozofic. A trăit ascetic, refuzând premii și recunoașteri publice, și a fost obsedat de ideea sinuciderii fără a o pune vreodată în practică, considerând că această posibilitate îi dădea forța de a continua. A murit la 20 iunie 1995 la Paris, după o perioadă de boală, lăsând o operă ce îmbină disperarea metafizică cu o frumusețe stilistică fără egal.

Cioran a trăit zeci de ani într-o mansardă modestă din Cartierul Latin al Parisului, refuzând să-și cumpere apartament sau să acumuleze bunuri materiale, convins că posesiunile sunt o formă de servitute.

Dante Alighieri s-a născut în jurul anului 1265 la Florența, într-o familie de mică noblețe, și a primit o educație solidă în litere clasice și filozofie, iubind-o pe Beatrice Portinari, femeie care i-a inspirat cea mai înaltă poezie a sa. Implicat activ în viața politică florentină ca prior al orașului, a fost exilat în 1302 de facțiunea adversă a guelților albi, condamnat la moarte în absență, și nu s-a mai întors niciodată în cetatea natală. A scris Divina Comedie, capodopera literaturii medievale europene, o călătorie alegorică prin Infern, Purgatoriu și Paradis, pe care a finalizat-o puțin înainte de moartea sa. Prin această operă și prin alegerea de a scrie în dialectul toscan în locul latinei savante, Dante a devenit părintele limbii literare italiene, influențând toate literaturile europene de după el. A murit la 13-14 septembrie 1321 la Ravenna, unde se afla în exil, și a fost îngropat acolo, departe de Florența care l-a exilat.

Florența a cerut de mai multe ori de-a lungul secolelor restituirea rămășițelor lui Dante; Ravenna a refuzat întotdeauna, iar mormântul poetului se află și astăzi acolo.