Oameni

S-a născut la 28 martie 1592 în Moravia, în sânul Fraților Boemi, comunitate creștină în care avea să devină episcop. Vremurile aspre ale războaielor și prigoanei l-au purtat pribeag prin multe țări, dar niciodată nu l-au despărțit de visul unei școli deschise tuturor. În „Didactica Magna” a așezat temeliile educației moderne, cerând ca toți copiii — băieți și fete, bogați și săraci — să fie învățați cu blândețe, în ordine și după firea lor. A scris și „Orbis Sensualium Pictus”, dintâiul manual ilustrat pentru copii, care a luminat mințile a nenumărate generații. S-a stins la 15 noiembrie 1670, la Amsterdam, rămânând cinstit până astăzi drept părintele pedagogiei moderne.

„Orbis Sensualium Pictus” (1658), scris de el, este considerat cel dintâi manual ilustrat pentru copii din istoria școlii.

S-a născut în robie, în jurul anului 1856, pe o plantație din Virginia, și abia după dezrobire a putut porni, flămând de carte, pe drumul învățăturii. Muncind din greu pentru a se putea școli la Hampton, și-a croit o cale ce l-a dus de la sclavie la catedră. În 1881 a întemeiat Institutul Tuskegee din Alabama, unde a învățat mii de afro-americani să se ridice prin educație, meșteșug și muncă cinstită. A devenit un glas ascultat în toată America, îndemnând stăruitor la răbdare, hărnicie și demnitate. S-a stins la 14 noiembrie 1915, la Tuskegee, lăsând în urmă o școală înfloritoare și o pildă de nădejde pentru cei umili.

Autobiografia sa, „Up from Slavery” (1901), care povestește drumul de la robie la conducerea unei școli, a devenit una dintre cele mai citite mărturii americane ale vremii.

S-a născut la 27 iunie 1880 la Tuscumbia, în Alabama, iar la nici doi ani o boală grea a lăsat-o surdă și oarbă, închizând-o într-o tăcere fără chip. Lumina i-a venit prin profesoara Anne Sullivan, care, cu răbdare și iubire, a învățat-o să prindă înțelesul cuvintelor scrise în palmă. Din acel copil închis în întuneric s-a ridicat o femeie care a absolvit universitatea și a devenit scriitoare și militantă, purtătoare de cuvânt pentru orbi, surzi și pentru toți cei loviți de soartă. A străbătut lumea vorbind despre puterea speranței și despre dreptul fiecărui om la educație. S-a stins la 1 iunie 1968, în Connecticut, rămânând un simbol al biruinței spiritului asupra oricărei limite.

Cele mai frumoase lucruri din lume nu pot fi văzute, nici măcar atinse — ele trebuie simțite cu inima.

A fost cea dintâi persoană surdo-oarbă care a obținut o diplomă universitară, absolvind Radcliffe College în 1904.

S-a născut la 14 aprilie 1866 la Feeding Hills, în Massachusetts, într-o familie săracă, și a cunoscut de mică sărăcia și suferința ochilor bolnavi. La școala Perkins pentru nevăzători și-a recăpătat parte din vedere și a deprins arta de a-i învăța pe cei loviți de întuneric. În 1887 a fost trimisă la mica Helen Keller, iar cu o răbdare fără margini a izbutit s-o trezească la înțelesul cuvintelor, deschizându-i porțile lumii. Timp de aproape o jumătate de veac a rămas lângă eleva ei, ca învățătoare, tovarășă și sprijin, într-o legătură rar întâlnită de credință. S-a stins la 20 octombrie 1936, rămânând în amintire drept „lucrătoarea de minuni” care a scos un suflet din tăcere.

A fost supranumită „lucrătoarea de minuni” (The Miracle Worker), titlu care avea să dea numele unei celebre piese de teatru și al unui film despre povestea ei cu Helen Keller.

S-a născut la 4 ianuarie 1809 la Coupvray, lângă Paris, iar un accident în copilărie l-a lăsat orb de la o vârstă fragedă. Trimis la Institutul Regal pentru Tineri Nevăzători din Paris, s-a arătat un elev strălucit, chinuit însă de neputința de a citi cu adevărat, căci cărțile pentru orbi erau greoaie și puține. Pornind de la un cod pipăibil folosit în armată, el a plăsmuit, încă din tinerețe, un alfabet din puncte în relief, ușor de citit cu vârful degetelor. Acest sistem, care avea să-i poarte numele, a deschis nevăzătorilor din întreaga lume porțile cititului, ale scrisului și ale învățăturii. S-a stins la 6 ianuarie 1852, la Paris, lăsând omenirii darul luminii aduse prin atingere.

A pierdut vederea în urma unui accident petrecut în atelierul tatălui său, care era șelar, iar sistemul de puncte inventat de el a plecat de la un cod militar de scriere „pe timp de noapte”.

S-a născut la 12 mai 1820 la Florența, în Italia, într-o familie engleză înstărită, și a primit numele orașului nașterii sale. Împotriva așteptărilor lumii sale, a răspuns unei chemări lăuntrice de a-i sluji pe cei bolnavi și s-a dedicat îngrijirii medicale. În timpul Războiului Crimeii, ajungând în 1854 la spitalul din Scutari, a transformat prin curățenie, ordine și milă un loc al morții într-un loc al vindecării, coborând scăderea mortalității; ostașii au numit-o „doamna cu lampa”, fiindcă noaptea trecea printre paturi cu felinarul în mână. Întoarsă acasă, a întemeiat în 1860 la spitalul St. Thomas din Londra prima școală modernă de asistente medicale, așezând nursingul pe temelii de disciplină și demnitate. A murit la 13 august 1910, la Londra, lăsând în urmă o profesie înnobilată și nenumărate vieți salvate.

How very little can be done under the spirit of fear.

A fost și o pioniera a statisticii: a folosit „diagrama polară” (rose diagram) pentru a arăta vizual câți soldați mureau din cauza condițiilor de igienă, nu a rănilor.

S-a născut la 8 mai 1828 la Geneva, în Elveția, într-o familie creștină preocupată de faptele de milostenie. În 1859, martor întâmplător al bătăliei de la Solferino, a fost cutremurat de miile de răniți lăsați fără ajutor pe câmp și, împreună cu localnicii, a început să-i îngrijească fără deosebire de tabără. Din acea suferință a scris cartea „Amintire de la Solferino” (1862), care a aprins conștiința Europei și a dus la întemeierea Crucii Roșii în 1863 și la prima Convenție de la Geneva în 1864, pentru ocrotirea răniților și a celor ce-i îngrijesc. Ruinat și uitat multă vreme, a fost redescoperit la bătrânețe și a primit, în 1901, cel dintâi Premiu Nobel pentru Pace. A murit la 30 octombrie 1910, la Heiden, în Elveția.

Premiul Nobel primit în 1901 l-a donat integral operelor de caritate; a trăit modest într-un azil din Heiden până la sfârșit.

S-a născut la 26 august 1910 la Skopje, cu numele Anjezë (Agnes) Gonxhe Bojaxhiu, într-o familie albaneză catolică. Tânără fiind, a intrat în ordinul Surorilor de Loreto și a plecat în India, unde a predat mulți ani la o școală din Calcutta. În 1946 a simțit „o chemare în chemare”, aceea de a părăsi mănăstirea spre a trăi printre cei mai săraci dintre săraci; în 1950 a întemeiat congregația Misionarelor Carității, deschizând case pentru muribunzi, orfani și leproși. Pentru slujirea ei tăcută și neobosită a primit în 1979 Premiul Nobel pentru Pace, primindu-l în numele celor săraci. A murit la 5 septembrie 1997, la Calcutta, și a fost canonizată de Biserica Catolică la 4 septembrie 2016.

Nu toți putem face lucruri mari. Dar putem face lucruri mici cu mare iubire.

Deși a adus alinare lumii, scrisorile ei arată ani lungi de „noapte a sufletului”, o tăcere lăuntrică pe care a purtat-o cu credință neclintită.

S-a născut în jurul anului 1822, în sclavie, în comitatul Dorchester din Maryland, Statele Unite, purtând la naștere numele Araminta Ross. În 1849 a fugit spre libertate în nord, dar n-a rămas să se bucure singură de ea: a revenit iar și iar în ținuturile sclaviei ca „mecanic” al Underground Railroad, călăuzind în taină zeci de robi spre libertate, fără să piardă vreodată vreun om. În timpul Războiului Civil a slujit ca cercetașă, spioană și infirmieră pentru armata Uniunii, iar mai târziu a sprijinit lupta pentru drepturile femeilor. La bătrânețe a întemeiat un cămin pentru bătrânii și nevoiașii de culoare, lângă Auburn, în statul New York. A murit la 10 martie 1913, la Auburn, cinstită ca un simbol al curajului și al libertății.

Era numită „Moise” de cei pe care îi elibera, după profetul care și-a scos poporul din robie.

S-a născut în jurul anului 1818, în sclavie, în comitatul Talbot din Maryland, Statele Unite. Copil fiind, a învățat pe ascuns să citească și să scrie, descoperind în cuvânt cheia libertății lăuntrice; în 1838 a reușit să evadeze spre nord. A devenit unul dintre cei mai puternici oratori și scriitori aboliționiști, iar autobiografia sa din 1845, „Narrative of the Life of Frederick Douglass”, a arătat lumii cu putere cruzimea sclaviei și demnitatea celui asuprit. A publicat ziarul „The North Star”, a sfătuit președinți și a militat neîncetat pentru drepturile oamenilor de culoare și ale femeilor. A murit la 20 februarie 1895, la Washington, o mare voce a libertății și a demnității umane.

Once you learn to read, you will be forever free.

A fost primul afro-american nominalizat pentru funcția de vicepreședinte al SUA (1872), fără știrea și fără consimțământul său prealabil.

S-a născut la 6 septembrie 1860 la Cedarville, în statul Illinois, Statele Unite. Mișcată de sărăcia și de nevoile imigranților care umpleau orașele industriale, a întemeiat în 1889, împreună cu Ellen Gates Starr, așezământul Hull House din Chicago, un loc de întrajutorare, educație și cultură pentru cei săraci. Acolo a deschis creșe, cursuri, bibliotecă și ateliere, punând temeliile asistenței sociale moderne și ale reformei condițiilor de muncă și de trai. Militantă neobosită pentru pace, a condus mișcări internaționale de femei pentru încetarea războiului, iar în 1931 a devenit prima americancă laureată a Premiului Nobel pentru Pace. A murit la 21 mai 1935, la Chicago.

Hull House a crescut până la a cuprinde peste zece clădiri, primind mii de oameni pe săptămână și devenind model pentru sute de așezăminte similare în America.

S-a născut la 16 august 1815 la Becchi, lângă Castelnuovo, în Piemont, Italia, într-o familie de țărani săraci, rămânând orfan de tată de mic. Hirotonit preot în 1841 la Torino, a fost cutremurat de mulțimea tinerilor săraci și părăsiți ai orașului industrial și și-a închinat viața lor. A întemeiat „oratoriile”, locuri de joacă, învățătură, meserie și rugăciune, iar în 1859 a pus bazele Societății Saleziene, așezând la temelia educației „metoda preventivă” întemeiată pe rațiune, religie și bunătate iubitoare. A crescut generații întregi de tineri prin muncă, credință și blândețe, ferindu-i de pedeapsă și câștigându-i prin iubire. A murit la 31 ianuarie 1888, la Torino, și a fost canonizat în 1934.

Educația este o chestiune a inimii.

Ca tânăr, învățase jonglerii, acrobații și scamatorii pe care le folosea ca să adune copiii în jurul lui și, după numărul de „minuni”, îi chema apoi la rugăciune.

S-a născut la 21 aprilie 1808 la Hamburg, în Germania, cel mai mare dintr-o familie numeroasă, purtând de tânăr grija fraților săi. Teolog protestant, a fost mișcat de mizeria copiilor abandonați din mahalalele orașului și a întemeiat în 1833, la Horn, lângă Hamburg, așezământul „Rauhes Haus”, un cămin care creștea copiii săraci în familii mici, cu iubire și rânduială. În 1848 a lansat, printr-o cuvântare aprinsă la Wittenberg, chemarea la „Innere Mission” (misiunea internă), o vastă mișcare de caritate creștină pentru cei săraci, bolnavi și părăsiți. Slujirea lui a înnoit diaconia protestantă germană și a pus temelii durabile pentru asistența socială bisericească. A murit la 7 aprilie 1881, la Hamburg.