Oameni

Știai că Gandhi a studiat dreptul la Londra și, la primul său proces ca avocat tânăr în India, a fost cuprins de o asemenea emoție încât nu a putut scoate un cuvânt și a fugit din sala de judecată? Cel care avea să miște mulțimi cu vorba începuse ca un pledant timid și blocat de frică.

Știai că Nelson Mandela, în tinerețe, a fugit de acasă tocmai ca să scape de o căsătorie aranjată de tutorele său și a ajuns la Johannesburg lucrând ca paznic de noapte la o mină de aur? Abia acolo, în orașul mare, a pornit pe drumul dreptului și al politicii.

Știai că Charlie Chaplin a compus el însuși muzica pentru multe dintre filmele sale, deși nu știa să citească notele? Melodia „Smile”, devenită celebră prin voci precum a lui Nat King Cole, a fost scrisă de Chaplin pentru filmul „Timpuri noi”, dovadă a unui talent muzical pe care puțini i-l bănuiau.

Știai că Walt Disney a fost votat de colegii de liceu drept cel mai puțin probabil să reușească în viață? Se spune adesea acest lucru în biografiile populare, însă detaliul este greu de documentat cu o sursă sigură din epocă, așa că merită tratat cu prudență.

Știai că Einstein nu a picat niciodată matematica, contrar celebrei legende? El însuși, aflând povestea, a râs și a spus că înainte de cincisprezece ani stăpânea deja calculul diferențial și integral; slabele sale note erau de fapt la alte materii și adesea din pricina unui sistem german de notare inversat.

Știai că Martin Luther King Jr. purta la naștere numele de Michael, nu Martin? Tatăl său, un pastor, și-a schimbat propriul nume în Martin Luther, în cinstea reformatorului german, iar mai târziu i-a schimbat și fiului numele, când băiatul avea deja câțiva ani.

Știai că Winston Churchill a primit Premiul Nobel în anul 1953, dar nu pentru pace, cum s-ar crede, ci pentru literatură? A fost distins pentru măiestria descrierilor istorice și biografice, precum și pentru elocința strălucită cu care apărase valorile umane.

Știai că Gandhi obișnuia să facă un vot de tăcere o zi pe săptămână, de regulă lunea, și comunica în acele zile doar prin bilețele scrise? Considera tăcerea o odihnă a sufletului și un mijloc de a-și limpezi gândurile, păstrând obiceiul chiar și în întâlniri importante.

Știai că micul Gauss, elev de vreo șapte ani, și-a uimit învățătorul când acesta a dat clasei să adune toate numerele de la 1 la 100, sperând la câteva minute de liniște? Băiatul a scris răspunsul aproape imediat, împerechind numerele de la capete (1 cu 100, 2 cu 99) în perechi care dau mereu 101. E o poveste dragă istoriei matematicii, deși detaliile exacte ne-au ajuns prin relatări de mai târziu.

Știai că, atât de sărac încât nu-și permitea hârtie, Ramanujan își scria descoperirile pe o tăbliță de ardezie și ștergea cu cotul, notând doar rezultatele într-un caiet ferfeniță? Din India, i-a trimis o scrisoare plină de formule năucitoare matematicianului englez G. H. Hardy, care la început a crezut că e o farsă, apoi a înțeles că are în față un geniu ce „trebuia să fie adevărat, fiindcă nimeni n-ar fi avut imaginația să-l inventeze”.

Știai că, bolnav în spital la Londra, Ramanujan a fost vizitat de Hardy, care i-a spus, ca să spună ceva, că venise cu un taxi cu numărul plictisitor 1729? Ramanujan s-a însuflețit pe dată: „Ba nu, e cel mai mic număr care se poate scrie ca sumă de două cuburi în două feluri diferite”. De atunci, 1729 e cunoscut drept „numărul lui taxi”.

Știai că Johannes Kepler și-a petrecut ani întregi apărând-o în tribunal pe mama lui, Katharina, acuzată de vrăjitorie într-o Germanie bântuită de asemenea procese? A scris memorii juridice temeinice și, în cele din urmă, a scăpat-o de la tortură și de la rug, deși femeia fusese ținută luni bune înlănțuită.

Știai că Kepler a scris una dintre primele povestiri de anticipație cunoscute, „Somnium” (Visul), în care un tânăr călătorește pe Lună și descrie cum ar arăta cerul privit de acolo? Cartea, tipărită abia după moartea lui, era de fapt un tratat de astronomie deghizat în vis, menit să arate cum ar părea mișcarea Pământului unui observator de pe alt corp ceresc.

Știai că Leonhard Euler și-a pierdut vederea aproape complet, dar productivitatea lui matematică n-a scăzut, ci a crescut? Cu o memorie prodigioasă, dicta calcule și demonstrații întregi fiilor și secretarilor, iar despre orbire ar fi spus, senin, că acum va avea mai puține lucruri care să-i distragă atenția.

Știai că Euler putea recita din memorie întreaga „Eneidă” a lui Vergiliu în latină și știa pe ce pagină a ediției sale începea și se termina fiecare cânt? Aceeași memorie uriașă îi îngăduia să țină în minte calcule cu multe zecimale și să lucreze matematică pură fără să pună mâna pe condei.

Știai că despre moartea lui Arhimede se spune că a venit tocmai fiindcă era prea absorbit de geometrie? Când soldații romani au cucerit Siracuza, el desena figuri în nisip și i-ar fi cerut ostașului să nu-i strice cercurile — „Noli turbare circulos meos” —, iar acela l-a ucis. Povestea ne-a ajuns prin autori de mai târziu, în versiuni ușor diferite.

Știai că Nicolaus Copernic nu a fost, de meserie, nici pe departe doar astronom? A fost canonic al catedralei din Frombork, medic, jurist și chiar administrator monetar, scriind un tratat despre reforma banilor. Marea lui carte care mută Pământul din centrul lumii a apărut abia în anul morții sale, se spune că a apucat s-o vadă tipărită chiar pe patul de suferință.

Știai că Hipatia din Alexandria, filozoafă și matematiciană, preda astronomie și geometrie unui public amestecat de păgâni și creștini și era atât de respectată încât demnitarii orașului îi cereau sfatul? Se spune că ar fi contribuit la perfecționarea unor instrumente precum astrolabul, folosit pentru a măsura pozițiile aștrilor pe cer.

Știai că despre Pitagora se povestea, încă din Antichitate, că le interzicea discipolilor săi să mănânce bob? Motivele rămân o enigmă: unii spun că din credințe legate de suflet, alții din pricini care ne scapă. În jurul lui s-a țesut o legendă atât de deasă încât e greu de deosebit omul real de figura aproape mitică.

Știai că Gheorghe Țițeica, unul dintre marii matematicieni ai României, a fost și un pasionat popularizator al științei, ținând conferințe limpezi pentru marele public și scriind manuale pe care au învățat generații întregi de elevi? A fost membru al Academiei Române și a purtat matematica românească pe scena internațională, fiind cunoscut pentru geometria pe care a dezvoltat-o.

Știai că numele lui Gheorghe Țițeica a rămas legat de niște curbe și suprafețe studiate de el, cunoscute azi în geometria diferențială drept „curbele lui Țițeica” și „suprafețele lui Țițeica”? E una dintre puținele dăți când un nume românesc se așază firesc, alături de marile nume, în vocabularul de zi cu zi al matematicii mondiale.

Știai că Kepler și-a ales soția a doua după un adevărat proces de cântărire a candidatelor, trecând în revistă vreo unsprezece posibile mirese și analizându-le însușirile cu o seriozitate aproape științifică? A ales în cele din urmă o femeie modestă, care i se păruse cea mai potrivită, mărturisind și ezitările prin care trecuse.

Știai că Arhimede ar fi strigat celebrul „Evrika!” — „Am găsit!” — sărind din baie și alergând, se zice, gol pe stradă, în clipa în care a înțeles cum poate afla dacă o coroană era din aur curat, măsurând apa dislocuită? Povestea, savuroasă și pilduitoare, ne-a fost transmisă de autorul roman Vitruviu, la mult timp după faptă.

Știai că Gauss ținea un jurnal științific minuscul în care își nota descoperirile în formule scurte și criptice, uneori cu însemnări bucuroase? Când a demonstrat un rezultat de teoria numerelor la care se gândise îndelung, a scris pur și simplu, în latină, „Evrika!”, alături de o formulă. Multe dintre ideile din acel caiet au fost redescoperite de alții abia decenii mai târziu.

Știai că, adolescent, Gauss a descoperit cum se poate construi cu rigla și compasul un poligon regulat cu șaptesprezece laturi, problemă rămasă nerezolvată din vremea grecilor antici? Vestea l-a hotărât să se dedice matematicii, iar el a cerut ca pe piatra lui de mormânt să fie gravat acel poligon — deși meșterul pietrar l-ar fi înlocuit cu o stea, temându-se că nimeni nu l-ar deosebi de un simplu cerc.

Știai că Louis Pasteur nu a fost niciodată medic și nu a avut voie să practice medicina? Era chimist de formație, iar când a testat vaccinul antirabic pe băiatul Joseph Meister, în 1885, s-a temut că ar putea fi acuzat de exercițiu ilegal al profesiei. A stat, se spune, mai multe nopți fără somn, chinuit de gândul că ar putea ucide copilul în loc să-l salveze.

Știai că Ignaz Semmelweis a fost dus cu înșelăciune într-un azil de nebuni și a murit acolo la doar câteva zile după internare? Ironia sfâșietoare este că a murit dintr-o infecție a sângelui, foarte probabil chiar din pricina unei răni infectate, adică din același rău pe care încercase o viață întreagă să-l alunge din saloanele de naștere prin spălarea mâinilor.

Știai că Alexander Fleming a descoperit penicilina din pricina neorânduielii sale? Plecase în vacanță lăsând vasele de cultură nespălate, iar la întoarcere a observat că o mucegăială căzută din întâmplare pe una dintre plăci ucisese bacteriile din jur. El însuși recunoștea că descoperirea a venit dintr-o întâmplare pe care un laborator prea ordonat ar fi șters-o fără să o bage în seamă.

Știai că Wilhelm Röntgen a refuzat să-și breveteze descoperirea razelor X, deși ar fi putut ajunge nespus de bogat? Spunea că descoperirile trebuie să aparțină întregii omeniri. Iar când a primit primul Premiu Nobel pentru Fizică, în 1901, a dăruit întreaga sumă de bani Universității din Würzburg.

Știai că prima radiografie făcută de Röntgen a fost mâna soției sale, Anna Bertha? Când și-a văzut oasele degetelor și inelul de logodnă întunecat pe placă, femeia s-a înfiorat și ar fi rostit cuvintele „Am văzut moartea mea”. Acea imagine a rămas una dintre cele mai celebre fotografii din istoria medicinei.