Oameni

Știai că, la o probă din 1962, casa de discuri Decca a refuzat trupa Beatles, spunându-le celor din anturaj că „formațiile de chitare sunt pe cale de dispariție”? Decca a preferat atunci un alt grup, iar acea respingere a rămas una dintre cele mai costisitoare greșeli din istoria muzicii.

Știai că, la prima lui apariție pe scenă la Grand Ole Opry, în 1954, lui Elvis Presley i s-ar fi sugerat de către un responsabil să se întoarcă la meseria de șofer de camion? El chiar condusese un camion înainte de a înregistra, iar acea seară descurajantă a rămas în amintirea lui multă vreme.

Știai că Isaac Newton a fost scos din școală de mama sa ca să se ocupe de gospodărie și de oi, meserie la care s-a dovedit atât de neglijent și distrat încât familia a renunțat? Un unchi și un dascăl au insistat să fie lăsat să-și continue învățătura — și așa a ajuns la Cambridge, apoi la legile care poartă azi numele lui.

Știai că Alfred Nobel a citit din greșeală propriul necrolog? În 1888, la moartea fratelui său, un ziar francez l-a confundat cu el și a publicat un articol despre moartea sa, reproșându-i averea strânsă din dinamită — unele relatări spun chiar sub titlul „Negustorul morții a murit”. Zguduit de imaginea pe care avea să o lase, Nobel și-a rescris testamentul, lăsându-și averea pentru premiile care îi poartă azi numele.

Știai că ultimele cuvinte atribuite lui Goethe ar fi fost „Mehr Licht!” — „Mai multă lumină!”? Fraza a devenit simbol pentru setea de cunoaștere a marelui poet. În realitate, era foarte probabil o rugăminte practică: se afla într-o cameră întunecată și cerea să se deschidă un oblon.

Știai că filozoful Francis Bacon ar fi murit din pricina unui experiment cu zăpadă? Voind să vadă dacă frigul păstrează carnea, ar fi coborât din trăsură în plină iarnă ca să îndese zăpadă într-o găină. S-a răcit cumplit și a murit la scurt timp de pneumonie — victimă, s-ar zice, a propriei curiozități științifice.

Știai că testamentul lui William Shakespeare i-a lăsat soției sale, Anne Hathaway, doar „al doilea cel mai bun pat” al casei? Formularea a stârnit secole de speculații. Unii au văzut în ea o jignire, alții un semn de tandrețe — patul cel mai bun fiind rezervat oaspeților, iar al doilea fiind chiar patul conjugal, plin de amintiri.

Știai că Harry Houdini a promis soției sale un mesaj din lumea de dincolo? Cei doi conveniseră un cod secret pe care numai ea l-ar fi recunoscut, ca dovadă a comunicării de dincolo de moarte. Ani la rând, văduva lui a ținut ședințe de spiritism în fiecare an de Halloween, dar mesajul convenit nu a sosit niciodată.

Știai că matematicianul Paul Erdős și-a lăsat aproape toată averea sub formă de premii pentru cei care rezolvau problemele pe care le propunea? Om fără casă și fără avere strânsă, el oferea sume de la câțiva dolari la mii, în funcție de greutatea problemei. Unele dintre aceste premii sunt onorate și azi, mult după moartea lui.

Știai că Thomas Alva Edison ar fi șoptit înainte de moarte „Acolo, dincolo, e foarte frumos”? Fraza le-a fost relatată apropiaților de soția lui, care stătea la căpătâiul muribundului. Nimeni nu știe dacă privea pe fereastră ori vorbea despre altă lume, dar cuvintele au rămas printre cele mai senine ultime spuse din istorie.

Știai că Cecil Rhodes, magnatul diamantelor din Africa de Sud, a lăsat prin testament banii pentru celebrele burse Rhodes de la Oxford? Deși figura lui rămâne profund controversată, fundația sa a plătit studii pentru mii de tineri din întreaga lume. Unul dintre bursierii de mai târziu avea să devină președinte al Statelor Unite: Bill Clinton.

Știai că actorul comic Tommy Cooper a murit pe scenă, în direct la televiziune, iar publicul a râs crezând că face parte din numărul lui? În timpul unui spectacol transmis în 1984, s-a prăbușit, iar spectatorii au aplaudat gluma. Abia când cortina n-a mai coborât și medicii au urcat pe scenă, sala a înțeles că totul fusese aievea.

Știai că Leonardo da Vinci și-a lăsat prin testament caietele și desenele ucenicului său iubit, Francesco Melzi? Melzi a păzit cu grijă acele manuscrise decenii la rând, salvând pentru posteritate o bună parte din gândirea maestrului. Din păcate, după moartea lui Melzi, moștenitorii au risipit și au vândut multe pagini, pierdute apoi pentru totdeauna.

Știai că filozoful Jeremy Bentham a cerut prin testament ca trupul lui să fie păstrat și expus? Numit de el „auto-icoana”, corpul său stă și azi într-un dulap de sticlă la University College London, îmbrăcat cu hainele sale, cu un cap de ceară în locul celui adevărat. Se spune că, la ședințe solemne, este consemnat drept „prezent, dar fără drept de vot”.

Știai că compozitorul Frédéric Chopin a cerut, pe patul de moarte, ca inima să-i fie scoasă din piept și dusă în Polonia natală? Sora lui i-a împlinit dorința, ducând inima, conservată în alcool, la Varșovia, unde a fost zidită într-un stâlp al bisericii Sfânta Cruce. Trupul i-a rămas în Franța, dar inima s-a întors acasă, așa cum voise.

Știai că Benjamin Franklin a lăsat prin testament două sume mici orașelor Boston și Philadelphia, cu porunca să nu fie atinse aproape două secole? El voia să demonstreze puterea dobânzii compuse peste generații. După circa două sute de ani, sumele crescuseră la milioane de dolari, folosite pentru burse și lucrări publice — o lecție de răbdare gândită dincolo de mormânt.

Știai că regele Ludovic al XIV-lea al Franței, Regele-Soare, ar fi spus pe patul de moarte curtenilor săi în lacrimi: „De ce plângeți? Ați crezut că sunt nemuritor?” Domnise peste șaptezeci de ani, mai mult decât orice alt monarh european, încât mulți dintre supușii lui nu cunoscuseră alt rege. Chiar și în ceasul din urmă, a rămas conștient de măreția și de măsura lui.

Știai că scriitorul Victor Hugo a fost condus la mormânt de aproape două milioane de oameni? Franța i-a organizat funeralii naționale, iar trupul i-a fost depus sub Arcul de Triumf, apoi purtat spre Panteon. Prin testament, marele romancier ceruse să fie dus la groapă într-un dric al săracilor — un ultim gest de solidaritate cu cei umili despre care scrisese.

Știai că filozoful grec Diogene din Sinope ar fi cerut, când era întrebat cum vrea să fie îngropat, să fie aruncat pur și simplu peste zid, pradă fiarelor? Când i s-a spus că păsările și câinii îl vor sfâșia, ar fi răspuns netulburat să i se pună un băț alături, ca să le alunge. „Dar nu vei ști nimic”, i-au zis. „Atunci, ce-mi pasă?”, a răspuns.

Două lucruri îmi umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu nouă și crescândă: cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.

Iubirea care mișcă soarele și celelalte stele.

Cu toții suntem în noroi, dar unii dintre noi privesc spre stele.

Dacă stelele ar apărea o singură noapte la fiecare o mie de ani, cum ar mai crede și s-ar închina oamenii, și ar păstra atâtea generații amintirea cetății lui Dumnezeu care li s-a arătat!

Suntem făcuți din materie stelară.

Adesea mi se pare că noaptea e mai vie și mai bogat colorată decât ziua.

Când privesc cerurile Tale, lucrul mâinilor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: ce este omul, că-Ți amintești de el?

Știu că sunt muritor și trecător; dar când urmăresc mișcarea deasă a stelelor, nu mai ating pământul cu picioarele.

[Universul] este scris în limba matematicii, iar literele sale sunt triunghiuri, cercuri și alte figuri geometrice, fără de care e cu neputință să înțelegi un singur cuvânt din el.

Nu uita să privești în sus, spre stele, și nu în jos, la picioarele tale. Încearcă să înțelegi ce vezi și minunează-te de ce există universul. Fii curios.