În „Jurământul Horaților”, Jacques-Louis David a construit compoziția pe o rigoare aproape geometrică: trei arcade despart cele trei grupuri de personaje, bărbații rigizi și hotărâți contrastând cu femeile prăbușite de durere. Pictura, expusă la Salonul din 1785, a devenit un manifest al neoclasicismului și, mai târziu, un simbol al idealurilor revoluționare.
Pictură
Neoclasicismul a fost aprins de descoperirile de la Herculaneum și Pompei și de scrierile lui Johann Joachim Winckelmann, care în 1755 a lansat celebra formulă a idealului grec: o nobilă simplitate și o măreață liniște. Această frază a devenit crezul estetic al unei întregi generații de sculptori.
Sculptură
Sculptorii neoclasici, printre care Canova, foloseau adesea „mașina de punctat”, un dispozitiv cu ace care permitea transferul precis al proporțiilor de la modelul în ipsos la blocul de marmură. Astfel, maestrul modela în lut și gips, iar cioplirea brută în piatră o făceau adesea meșteri din atelier.
Sculptură
Monumentul funerar al arhiducesei Maria Cristina, ridicat de Canova la Viena, are forma neobișnuită a unei piramide de marmură cu o ușă întunecată spre care se îndreaptă un cortegiu de figuri jelinde. Este considerat una dintre cele mai originale invenții funerare ale neoclasicismului.
Sculptură
Romantismul (prima jumătate a secolului XIX) a pus accent pe emoție, imaginație, natură sublimă și pasiune, în locul rațiunii neoclasice. Îl recunoști după intensitatea dramatică și culoarea vibrantă. Eugène Delacroix, cu „Libertatea conducând poporul”, e un reprezentant emblematic.
Curente artistice