Artă

În jurnalul călătoriei sale în Țările de Jos (1520-1521), Dürer notează cu grijă cheltuielile și darurile, dovadă a prețuirii operelor sale pe hârtie. Deși multe însemnări privesc gravuri, ele arată cât de mult circulau și erau schimbate lucrările sale mici pe hârtie. Acest jurnal rămâne o sursă rară despre viața economică a unui artist din Renaștere.

Miniaturile portret „à la limnare”, foarte prețuite la curțile Renașterii, se pictau în acuarelă și guașă pe piele fină de vițel (vellum) sau, mai târziu, pe fildeș. Fildeșul, translucid, dădea carnației o strălucire caldă imposibil de obținut pe hârtie, iar artistul Nicholas Hilliard le-a ridicat la rang de artă în Anglia elisabetană.

Studiul în acuarelă și guașă cunoscut drept „Iepurele tânăr”, semnat și datat 1502 de Dürer, este socotit o culme a observației naturii în grafica Renașterii. Fiecare fir de blană pare surprins separat, iar în ochiul lucios al animalului se distinge chiar reflexia unei ferestre cu cruce. Foaia se păstrează la Albertina din Viena.

Multe desene ale Renașterii au fost realizate cu tehnica vârfului metalic, un stilus de argint sau plumb tras pe hârtie pregătită în prealabil cu un strat fin de os măcinat și clei. Linia nu se poate șterge, așa că artistul trebuia să deseneze cu deplină siguranță a mâinii. În timp, urma de argint se oxidează și capătă o caldă tentă cafenie.

Știai că liliacul din „Melencolia I” poartă pe aripile întinse chiar titlul lucrării, scris ca o pancartă? Cuvântul apare cu o singură inscripție, „MELENCOLIA §I”, iar sensul acelui „I” a fost dezbătut secole la rând, unii văzând în el o referire la primul dintre mai multe tipuri de melancolie descrise în tratatele Renașterii.

„Nașterea lui Venus” a lui Botticelli este una dintre primele picturi monumentale pe pânză, nu pe lemn, din Renaștere. Botticelli a adăugat în albul veșmintelor și al carnației un strat subțire de alabastru pudrat, care dă suprafeței o luminozitate mată, aproape ca de fildeș.

În „Extazul Sfântului Francisc”, Bellini nu pictează stigmatele printr-un moment dramatic, ci printr-o lumină difuză ce scaldă întreaga natură, cu fiecare stâncă, plantă și animal redat cu migală. Pânza se află la Frick Collection din New York și e considerată una dintre cele mai poetice viziuni ale naturii din Renaștere.

Frații Annibale, Agostino și vărul lor Ludovico Carracci au fondat la Bologna, în jurul anului 1582, o academie de pictură cunoscută mai târziu ca Accademia degli Incamminati. Acolo se studia atât desenul după natură, cât și marile modele ale Renașterii, ca reacție la manierismul căzut în artificiu. Această școală a format o întreagă generație de pictori bolognezi.

Rivera a studiat și a picta în Europa înainte de a-și defini stilul muralist: a petrecut ani la Paris, unde a lucrat în manieră cubistă și l-a frecventat pe cercul lui Picasso. O călătorie în Italia, unde a studiat frescele renascentiste, l-a convins să adopte fresca monumentală la întoarcerea în Mexic.

Brațul drept al lui Laocoon a lipsit secole întregi, iar restaurările renascentiste i-l reconstruiau întins triumfal în sus. În 1906, arheologul Ludwig Pollak a găsit întâmplător un fragment de braț de marmură la un anticar roman; decenii mai târziu s-a confirmat că aparținea grupului, iar brațul era de fapt îndoit înapoi, spre cap, exact cum bănuise Michelangelo.

Știai că brațul drept al lui Laocoon, care astăzi îl vezi îndoit dramatic peste umăr, a lipsit vreme de secole? În Renaștere s-a completat greșit, cu brațul întins spre cer, iar restaurarea a fost impusă chiar de artiști precum Bandinelli. Abia în 1906 arheologul Ludwig Pollak a găsit într-un atelier roman brațul original, îndoit, iar în 1957 a fost reatașat statuii.

Știai că frumoasele culori vii pe care le vezi astăzi la reconstituirile statuii de la Prima Porta se datorează faptului că marmura ei mai păstra urme de pigment? Ca aproape toată sculptura antică, ea era policromă, pictată în roșu, albastru și auriu. Ideea de statuie antică imaculat albă e o iluzie târzie, întărită de Renaștere și de neoclasicism.

Concursul din 1401 pentru ușile de bronz ale Baptisteriului din Florența este considerat de mulți momentul de naștere al Renașterii în sculptură. Tinerii Lorenzo Ghiberti și Filippo Brunelleschi au primit aceeași temă, „Sacrificiul lui Isaac”, iar juriul a fost atât de indecis încât ar fi vrut să le încredințeze lucrarea împreună. Ghiberti a câștigat singur, iar Brunelleschi, dezamăgit, s-a îndreptat spre arhitectură.

Ghiberti și-a inclus autoportretul chiar în rama „Porților Paradisului”: un cap de bărbat chel, cu trăsături pline, privind spre exterior dintr-un medalion. Este unul dintre cele mai timpurii autoportrete sculptate semnate, semn al noii conștiințe de sine a artistului renascentist.

Statuia ecvestră a condotierului Erasmo da Narni, poreclit „Gattamelata”, realizată de Donatello la Padova, a fost primul mare monument ecvestru turnat în bronz din Renaștere. Ea reînvia direct modelul roman al împăratului călare, precum statuia lui Marcus Aurelius, ridicând un simplu comandant de mercenari la rangul unui erou antic.

Luca della Robbia, întemeietorul dinastiei, și-a început cariera ca sculptor în marmură. Tribuna cantorilor („Cantoria”) pe care a realizat-o pentru catedrala din Florența, cu grupuri de copii cântând și dansând, este considerată una dintre cele mai vii reprezentări ale bucuriei muzicale din arta renascentistă.

Bernini a sculptat „David” (1623-1624) surprinzând momentul de maximă tensiune, cu praștia încordată și trupul răsucit gata să arunce piatra, în răspăr cu Davizii statici și meditativi ai Renașterii. Se spune că, pentru chipul crispat al eroului, artistul și-a studiat propria figură într-o oglindă ținută de cardinalul Maffeo Barberini.

Știai că statuia ecvestră a condotierului Bartolomeo Colleoni din Veneția, turnată în bronz de Andrea del Verrocchio, este considerată una dintre culmile Renașterii? Verrocchio a murit înainte de a o finaliza, iar turnarea a fost dusă la capăt de Alessandro Leopardi. Compoziția transmite o tensiune și o forță a mișcării rar întâlnite în sculptura epocii.

Știai că la Uffizi se află „Nașterea lui Venus” și „Primăvara” ale lui Botticelli? Aceste capodopere ale Renașterii atrag anual sute de mii de vizitatori la Florența.

Renașterea (secolele XV-XVI, Italia) a readus în artă echilibrul, perspectiva liniară și proporțiile inspirate din Antichitatea greco-romană. O recunoști după compozițiile simetrice, corpurile idealizate și profunzimea spațială realistă. Reprezentant: Leonardo da Vinci, autorul „Giocondei”.

În Renaștere, Michelangelo Buonarroti a pictat plafonul Capelei Sixtine între 1508 și 1512, un ansamblu de figuri musculoase și monumentale specifice acestui curent care celebra grandoarea corpului uman.

Rafael Sanzio, unul dintre cei trei mari maeștri ai Renașterii alături de Leonardo și Michelangelo, e recunoscut pentru compozițiile armonioase și pentru Madonele sale senine; fresca „Școala din Atena” e un manifest al idealurilor renascentiste.