Oameni

Nicolae Vermont s-a nascut pe 10 octombrie 1866 la Bacau, in familia profesorului Iosif Grunberg, si a adoptat pseudonimul Vermont - traducerea franceza a numelui de familie german (munte verde). A studiat la Scoala de Belle-Arte din Bucuresti, fiind primul elev evreu al acestei institutii, si s-a format in spiritul realismului social, in apropierea lui Stefan Luchian si a lui Constantin Artachino. A fost membru fondator al societatii Tinerimea artistica si a creat scene de gen pline de empatie - spalatorese, vanzatori ambulanti, copii din mahalale - alaturi de portrete, peisaje si picturi religioase. Convertit la ortodoxism, a ramas toata viata profund atasat de valorile culturii romane. A murit pe 14 iunie 1932 la Bucuresti, lasand o opera vasta si de o remarcabila sensibilitate sociala.

Pseudonimul Vermont este traducerea in franceza a numelui Grunberg (munte verde), ales de pictor ca omagiu adus originii familiei sale.

Sava Hentia s-a nascut la 1 februarie 1848 in Sebesel, judetul Alba, al optulea dintre cei paisprezece copii ai preotului Ilie Hentia. La varsta de cincisprezece ani a ramas surd in urma unui tratament cu chinina pentru febra tifoida, dar aceasta infirmitate nu i-a frant vocatia artistica. A studiat la Scoala de Belle-Arte din Bucuresti, avandu-i profesori pe Gheorghe Tattarescu si Theodor Aman, si a obtinut prima bursa acordata de institutie pentru studii la Paris, unde l-a avut indrumator pe Alexandre Cabanel. Participant ca pictor de front la Razboiul de Independenta (1877-1878) alaturi de Nicolae Grigorescu, a realizat sute de desene si tablouri cu scene de lupta, devenind unul dintre cei mai importanti pictori documentari ai epocii. A murit pe 21 februarie 1904 la Bucuresti, lasand peste cinci sute de lucrari: portrete, compozitii istorice, peisaje si naturi statice.

Desi surd de la varsta de 15 ani, Sava Hentia a participat activ pe campul de lupta in Razboiul de Independenta pentru a documenta evenimentele istorice prin desen si pictura.

Constantin Lecca s-a nascut pe 4 august 1807 la Brasov, intr-o familie de negustori, si a studiat pictura la Buda, imbogatindu-si formarea intr-o maniera in mare parte autodidacta. A trait si a lucrat circa cincisprezece ani la Craiova, unde a fost primul profesor de desen la Scoala Centrala, a infiintat prima tipografie a orasului si a fondat revista culturala Mozaicul. Ca pictor a abordat portretul, pictura istorica si fresca religiosa, fiind unul dintre primii artisti romani care a introdus pictura occidentala in bisericile din Muntenia. Printre lucrarile sale de referinta se numara Uciderea Brancovenilor, Moartea lui Mihai Viteazul si Ultima noapte a lui Mihai Viteazul. Dupa 1870, boala Parkinson i-a impiedicat continuarea activitatii artistice; a murit pe 13 octombrie 1887 la Bucuresti.

Constantin Lecca a infiintat prima tipografie din Craiova si a fondat revista culturala Mozaicul, imbinand pasiunea pentru arta vizuala cu cea pentru cultura scrisa.

Corneliu Baba s-a nascut pe 18 noiembrie 1906 la Craiova, fiu al pictorului de biserici Gheorghe Baba, si si-a desavarsit formatia artistica la Iasi sub indrumarea lui Nicolae Tonitza, obtinand diploma in 1938. A devenit cel mai important portretist roman al secolului al XX-lea, creand lucrari de o profunzime psihologica remarcabila, influentat de El Greco, Rembrandt si Goya. Seria sa de Regi nebuni si Arlechini l-a plasat in randul marilor expresionisti europeni, aducandu-i recunoastere internationala - expozitii la New York, Berlin si in alte capitale europene. A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Iasi si mai tarziu la cea din Bucuresti, formand generatii de artisti, si a primit titlul de Artist al Poporului in 1962. A murit pe 28 decembrie 1997 la Bucuresti, lasand o mostenire artistica de exceptie si memoriile sale publicate sub titlul Notes by an Artist of Eastern Europe.

Corneliu Baba isi nota gandurile despre arta si viata in carnete de insemnari in timp ce asculta muzica clasica, obicei care l-a insotit de-a lungul intregii cariere.

Ion Tuculescu s-a nascut pe 19 mai 1910 la Craiova, intr-o familie de intelectuali, si a ales mai intai calea stiintei, obtinand licenta in Stiinte Naturale in 1936 si doctoratul in medicina in 1939. A practicat medicina - mai ales ca medic militar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial - si a desfasurat activitate de cercetare la Academia Romana, pictand in paralel cu aceeasi pasiune. Fara a urma o scoala de arte, si-a dezvoltat un limbaj expresionist original, puternic influentat de motivele covoarelor oltenesti, de formele totemice si de cromatica fascinanta a artei populare romanesti. Prima sa expozitie personala a avut loc in 1938 la Ateneul Roman, iar consacrarea a venit postum: in primavara lui 1965, o retrospectiva majora l-a revelat drept unul dintre cei mai importanti artisti moderni europeni de dupa razboi. A murit pe 27 iulie 1962 la Bucuresti.

Ion Tuculescu era concomitent cercetator biolog activ la Academia Romana si pictor de avangarda - o dubla vocatie pe care a dus-o pana la capat fara a sacrifica niciuna dintre cele doua.

Nicolae Darascu s-a nascut pe 18 februarie 1883 la Giurgiu si a studiat pictura la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti in clasa lui George Demetrescu Mirea, continuandu-si formatia la Paris - la Academia Julien si la Scoala de Arte Frumoase - si calatorind in sudul Frantei si in Italia. Impresionat de lumina Mediteranei si de canalele Venetiei, a devenit cel mai stralucit colorist roman al epocii interbelice, cu o paleta vibranta dominata de albastri, verzuri si rosuri calde. A pictat peisaje din Venetia, Balcic, Delta Dunarii si de pe litoralul romanesc, aducand in pictura romaneasca seva impresionismului si a fauvisului. In 1917 a co-fondat la Iasi asociatia Arta Romana, iar intre 1936 si 1950 a predat la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti, influentand generatii de artisti. A murit pe 14 august 1959 la Bucuresti.

Nicolae Darascu a vizitat Venetia pentru prima data in 1909 si a ramas fascinat de lumina ei unica; peisajele venetiene au devenit una dintre semnăturile sale inconfundabile.

Jean Alexandru Steriadi s-a născut la 29 octombrie 1880 și a studiat pictura la București, München și Paris, formându-se ca unul dintre cei mai reprezentativi pictori impresioniști români. A excelat în peisaje urbane, marine și portuare — îndeosebi în scene din portul Brăilei — îmbinând armonia subtilă cu un rafinat simț al pitorescului. A condus Muzeul Aman și Muzeul Kalinderu, iar ca profesor la Școala de Arte Plastice din București a format generații întregi de artiști. A fost inițiatorul expozițiilor de grafică alb-negru din România și a câștigat medalia de clasa a doua la Expoziția Internațională de Arte din München în 1913. Ales membru de onoare al Academiei Române în 1948 și distins cu titlul de Artist al Poporului, s-a stins la 23 noiembrie 1956.

La Expoziția Internațională de Arte din München din 1913, Steriadi a obținut medalia de clasa a doua cu două lucrări înfățișând hamali și vederi din portul Brăilei, tablouri care l-au consacrat la nivel european.

Leonardo da Vinci s-a născut la 15 aprilie 1452 la Vinci, în Toscana, ca fiu nelegitim al unui notar, și a devenit cel mai complet geniu al Renașterii europene. Ucenic al lui Andrea del Verrocchio la Florența, a lucrat la curțile din Milano, Roma și Franța, lăsând posterității capodopere absolute: Mona Lisa, Cina cea de Taină și Fecioara între stânci. Mintea sa enciclopedică a îmbrățișat anatomia, ingineria, arhitectura și muzica, umplând mii de pagini de notițe cu invenții ce anticipau elicopterul și submarinul. A murit la 2 mai 1519 la Amboise, în Franța, în preajma regelui Francisc I, care îl prețuia ca pe cel mai mare om al timpului său.

Pictura este poezie mută, iar poezia este pictură oarbă.

Leonardo scria cu mâna stângă de la dreapta la stânga (scriere în oglindă), astfel încât notițele sale pot fi citite normal doar cu ajutorul unei oglinzi.

Michelangelo Buonarroti s-a născut la 6 martie 1475 la Caprese, în Toscana, și a fost crescut la Florența, unde și-a dezvoltat talentul sub patronajul lui Lorenzo de Medici. Sculptor de geniu în primul rând, a creat capodopere de marmură de o forță inegalabilă: David, Pietă și Moisă. La insistența papei Iuliu al II-lea a pictat tavanul Capelei Sixtine (1508–1512), iar mai târziu fresca Judecata de Apoi (1536–1541), ambele considerându-se culmea artei occidentale. Arhitect și poet de excepție, a condus lucrările la Bazilica Sfântul Petru din Roma până la moartea sa, la 18 februarie 1564, la vârsta de 88 de ani.

Încă învăț.

Michelangelo a pictat tavanul Capelei Sixtine în patru ani (1508–1512), lucrând adesea culcat pe spate pe schele la înălțimi amețitoare, vopsind cca 500 de metri pătrați de frescă cu peste 300 de figuri.

Rafael Sanzio s-a născut la 6 aprilie 1483 la Urbino, într-o familie de artiști, și a învățat pictura întâi sub îndrumarea tatălui său Giovanni Santi, apoi a lui Pietro Perugino. Ajuns la Florența, a absorbit influențele lui Leonardo și Michelangelo, sintetizându-le într-un stil propriu de o armonie și dulceață unice, vizibile mai ales în seria sa de Madone. Chemat la Roma de papa Iuliu al II-lea, a împodobit Camerele Vaticanului cu fresca Școala din Atena (1509–1511), o capodoperă a gândirii umaniste în imagini. A murit pe neașteptate la 6 aprilie 1520, chiar de ziua sa, la numai 37 de ani, lăsând Roma în doliu.

Rafael a murit în aceeași zi cu ziua sa de naștere — 6 aprilie —, la doar 37 de ani, iar papa Leon al X-lea, profund îndurerat, a ordonat expunerea ultimei sale picturi neterminate, Schimbărea la Față, la căpătâiul sicriului său.

Alessandro di Mariano di Vanni Filipepi, cunoscut drept Sandro Botticelli, s-a născut în jurul anului 1445 la Florența și s-a format în atelierul lui Fra Filippo Lippi. Sub protecția Medicilor, a creat opere de o gratie liricd și o eleganta filiformd inconfundabile: Nașterea lui Venus și Primăvara, tablouri care celebrează frumusețea ideală cu un spirit ce îmbină antichitatea clasică și sensibilitatea creștină. A participat la decorarea Capelei Sixtine la Roma (1481–1482) cu fresce biblice. În ultimii ani ai vieții, marcat de predicile lui Savonarola, s-a retras într-o evlavie tot mai adâncă, mântuind spiritul acolo unde gloria pământească se stinsese; a murit la 17 mai 1510 la Florența.

Botticelli a participat la decorarea Capelei Sixtine alaturi de Ghirlandaio și Perugino, cu trei fresce biblice cu scene din viața lui Moise și Hristos, cu mult înainte ca Michelangelo să picteze tavanul.

Tiziano Vecellio, cunoscut în lumea întreagă drept Tițian, s-a născut în jurul anului 1488 la Pieve di Cadore, în Alpii veneto, și a învățat pictura în atelierele lui Giovanni Bellini și Giorgione la Veneția. A devenit cel mai căutat pictor al vremii sale, onorat de însuși înpăratul Carol al V-lea, care s-a aplecat, potrivit legendei, să ridice pensula scăpată din mâinile maestrului. Colorit ardent, compozizie majestuoasă, înțelegere profundă a naturii umane — calitițăți vizibile deopotrivă în portretele regale, în scenele mitologice (Venus din Urbino, Băcanalele) și în lucrările religioase (Assunta). A murit la Veneția în august 1576, răpus probabil de ciumă, la o vârstă de aproape 90 de ani, lăsând o operă de o amploare și o diversitate unice.

Tițianul a murit probabil de ciumă în 1576, în timpul marii epidemii care a devastat Veneția, la o vârstă de aproximativ 88–90 de ani — o longevitate excepțională pentru acea epocă.

Michelangelo Merisi, cunoscut drept Caravaggio după orașul natal din Lombardia, s-a născut la 29 septembrie 1571 la Milano și a crescut în umbra ciumei care i-a răpit tatăl în 1577. Stabilit la Roma în jurul anului 1592, a revoluționat pictura europeană prin tehnica sa îndrăzneață a clarobscurului — lumini violente izbucnind din întuneric adânc — dând scenelor religioase un realism tulburător, aproape scandalos pentru vremea sa. A fost un spirit nestăpânit, cu un dosar judiciar lung de bătăi și altercații, care a culminat în 1606 cu uciderea unui om într-o ceartă, fapt ce l-a silit să fugă din Roma pentru totdeauna. A rătăcit prin Neapole, Malta și Sicilia, căutând grațierea papală, dar a murit pe 18 iulie 1610, la Porto Ercole, în condiții neclare, înainte de a o primi.

Un valent'uomo în pictură este cel care știe să picteze bine și să imite cu fidelitate obiectele din natură.

Caravaggio este singurul mare pictor care a lăsat o declarație autentică despre estetica sa consemnată în transcrierea unui proces de calomnie din 1603 — toate celelalte citate circulante provin din romane sau filme de ficțiune.

Rembrandt Harmenszoon van Rijn s-a născut la 15 iulie 1606 în Leiden, Olanda, al nouălea copil al unui morar, și a ajuns să fie considerat cel mai mare pictor al Secolului de Aur olandez. A câștigat faima ca portretist în Amsterdam, iar în 1642, anul în care i-a murit soția iubită Saskia, a terminat capodopera sa monumentală Rondul de noapte, revoluționând formula portretului de grup prin dinamism și lumină. A documentat trecerea timpului prin zeci de autoportrete realizate de-a lungul întregii vieți, de la tinerețea triumfătoare până la bătrânețea solemnă, lăsând posterității o mărturie unică a fragilității umane. Falimentul din 1656 i-a risipit averea și colecția fastuoasă, dar nu i-a stins creativitatea, iar ultimii ani au produs lucrări de o profunzime sufletească rară. A murit pe 4 octombrie 1669 la Amsterdam, în sărăcie, câteva luni după fiul său Titus.