Oameni

Știai că Michael Faraday, unul dintre cei mai mari fizicieni, provenea dintr-o familie foarte săracă și a avut parte de o educație școlară minimă? A ajuns în lumea științei ca ucenic la un legător de cărți, unde a citit volumele pe care le lega, apoi a devenit asistentul chimistului Humphry Davy. Se spune că Davy, întrebat care a fost cea mai mare descoperire a sa, ar fi răspuns că a fost Faraday însuși.

Știai că Faraday a refuzat titlul de cavaler și, de două ori, propunerea de a deveni președinte al Societății Regale, preferând să rămână simplul domn Faraday? Credința lui religioasă modestă și dorința de a nu se ridica deasupra celorlalți l-au făcut să respingă onorurile. A refuzat, de asemenea, să lucreze la arme chimice pentru armată.

Știai că Gregor Mendel, călugărul care a descoperit legile eredității crescând mii de plante de mazăre în grădina mănăstirii, a murit fără ca lumea științifică să înțeleagă importanța muncii lui? Lucrarea sa a fost redescoperită abia în jurul anului 1900, la vreo trei decenii după publicare și după moartea lui. Devenit stareț, a fost prins în dispute cu autoritățile pe tema impozitelor și și-a neglijat cercetările.

Știai că Thomas Edison era aproape complet surd de o ureche și greu de auz cu cealaltă? Departe de a-l chinui, el spunea că surzenia i-a fost un dar: îi filtra zgomotul lumii și îl ajuta să se concentreze. Când și-a pus la punct fonograful, mușca lemnul aparatului cu dinții ca să simtă vibrația sunetului prin oasele craniului.

Știai că Alexander Graham Bell a refuzat mulți ani să aibă un telefon în biroul lui de lucru? Îl considera o întrerupere agasantă a gândurilor sale. Ironia unui om care dăduse lumii tocmai instrumentul de care el însuși voia să scape când avea nevoie de liniște.

Știai că mama lui Alexander Graham Bell era surdă, iar el s-a căsătorit tot cu o femeie surdă, Mabel, eleva lui? Munca lui de o viață pentru transmiterea sunetului s-a născut din dragostea și strădania de a comunica cu ființele cele mai apropiate lui. Vorbea cu mama sa apăsându-i buzele de fruntea ei, ca ea să simtă vibrația vocii.

Știai că frații Wright au dat cu banul ca să hotărască cine va încerca primul zborul? Wilbur a câștigat aruncarea, dar la prima tentativă avionul s-a poticnit în nisip. Așa s-a făcut că, trei zile mai târziu, la 17 decembrie 1903, Orville a fost cel care a intrat în istorie ca primul om ce a zburat cu un aparat mai greu decât aerul.

Știai că frații Wright dețineau o simplă prăvălie de biciclete în Dayton, Ohio? Din banii și din priceperea mecanică adunate reparând și fabricând biciclete și-au finanțat visul de a zbura, fără sprijin de la stat ori vreo universitate. Roțile lor de bicicletă i-au învățat despre echilibru și mișcare mai mult decât orice tratat.

Știai că niciunul dintre frații Wright nu a fost vreodată căsătorit? Wilbur spunea în glumă că nu-și poate permite și o soție, și un aeroplan. Sora lor, Katharine, le-a fost sprijin nedespărțit, iar când ea s-a măritat târziu, Orville s-a simțit atât de trădat încât ani de zile a refuzat să-i mai vorbească.

Știai că Leonardo da Vinci scria mai toate însemnările în oglindă, de la dreapta la stânga? Cine voia să le citească trebuia să le pună în fața unei oglinzi. Unii cred că ascundea astfel idei primejdioase, dar cel mai probabil o făcea doar pentru că era stângaci și așa nu-și mânjea cerneala proaspătă cu mâna.

Știai că Leonardo da Vinci cumpăra păsări închise în colivii doar ca să le dea drumul? Un negustor din Florența povestea despre acest obicei al său. Omul care visa să dea oamenilor aripi nu putea suferi vederea unei zburătoare captive.

Știai că Henry Ford i-a fost prieten apropiat lui Thomas Edison și, la moartea acestuia, a cerut să i se prindă ultima suflare într-o eprubetă? Fiul lui Edison a sigilat un tub de sticlă în camera în care murise inventatorul. Eprubeta se păstrează și azi la muzeul lui Ford, o relicvă tandră a unei prietenii de o viață.

Știai că Henry Ford a lucrat ani buni ca inginer-șef la compania de electricitate a lui Edison, înainte de a construi automobile? La un banchet, tânărul Ford i-a povestit marelui Edison despre motorul lui cu benzină, iar Edison a lovit cu pumnul în masă strigând că băiatul are dreptate. Acea încurajare l-a ținut pe Ford pe drumul lui.

Știai că Henry Ford își botezase primul lui automobil „Cvadriciclul” și că, terminându-l în șopronul din spatele casei, a descoperit că era prea lat ca să treacă pe ușă? A luat un topor și a spart zidul de cărămidă ca să-și scoată invenția afară. Uneori, drumul spre viitor cere să dărâmi un perete.

Știai că Nikola Tesla suferea de o fobie aparte față de perle și nu suporta vederea lor la femei? Se spune că a trimis odată o secretară acasă doar fiindcă purta perle. Avea și o pasiune stranie pentru cifra trei: ocolea de trei ori clădirile înainte să intre și număra pașii pe stradă.

Știai că Nikola Tesla și-a petrecut ultimii ani într-o cameră de hotel din New York, tot mai singur, hrănind porumbeii din Central Park? Spunea că iubea îndeosebi o porumbiță albă și că a iubit-o cum ai iubi o ființă omenească. Omul care electrificase lumea a murit sărac și aproape uitat, cu păsările drept singura companie.

Știai că Nikola Tesla susținea că își vedea invențiile aievea, ca niște arătări plutind în aer, și le putea proba și rafina în minte fără a desena nimic pe hârtie? Copil fiind, era chinuit de fulgere de lumină care-i apăreau înaintea ochilor. Din acest dar și blestem al imaginației și-a clădit toate mașinăriile.

Știai că numele „Kodak” nu înseamnă absolut nimic? George Eastman l-a născocit din nimic, plecând de la litera K, pe care o socotea puternică și tăioasă. Voia un cuvânt scurt, ușor de rostit în orice limbă și cu neputință de stâlcit, iar rezultatul a devenit unul dintre cele mai cunoscute nume din lume.

Știai că George Eastman a dăruit în timpul vieții averi uriașe, mulți dintre bani în chip anonim, ascunzându-se sub numele „domnul Smith”? A finanțat universități și clinici stomatologice pentru copii săraci din mai multe orașe ale lumii. Bogăția, spunea el, nu are rost dacă nu e împărțită cât ești încă viu s-o vezi lucrând.

Știai că despre Johannes Gutenberg, omul care a schimbat lumea cu tiparul, nu ni s-a păstrat niciun portret făcut din natură? Toate chipurile lui pe care le vedem azi au fost născocite mult după moartea sa. A murit cu tiparnița pierdută în urma unui proces cu finanțatorul său Fust, sărac și fără măcar să-și fi pus numele pe faimoasa Biblie.

Știai că Vincent van Gogh a vândut în timpul vieții foarte puține tablouri și trăia aproape întreg pe banii trimiși lună de lună de fratele său Theo? Cei doi și-au scris sute de scrisori, iar din ele cunoaștem astăzi gândurile pictorului mai bine decât din orice jurnal. Theo a murit la doar șase luni după Vincent, iar cei doi frați odihnesc acum unul lângă altul, sub același verde de iederă.

Știai că Van Gogh s-a apucat serios de pictură abia pe la douăzeci și șapte de ani, după ce eșuase pe rând ca negustor de artă, ca profesor și ca predicator laic printre minerii din Borinage? A pictat frenetic doar vreo zece ani, dar a lăsat în urmă peste opt sute de tablouri. Cel care a crezut de la început în el a fost tot Theo, fratele.

Știai că Pablo Picasso a primit la botez un șir amețitor de nume, moștenire de la sfinți și rude? Se spune că prima vorbă rostită de copil ar fi fost „piz”, prescurtarea de la lápiz, adică „creion”. Detaliul e pitoresc și mult repetat, dar ține mai degrabă de legenda familiei decât de un fapt ce se poate dovedi.

Știai că Picasso a fost la un moment dat luat la întrebări de poliția pariziană în legătură cu furtul Mona Lisei de la Luvru, în 1911? Prietenul său, poetul Guillaume Apollinaire, cumpărase cândva niște statuete furate din muzeu, iar ancheta a atins și cercul lor. Amândoi au fost până la urmă găsiți nevinovați de furtul tabloului.

Știai că Leonardo da Vinci scria adesea de la dreapta la stânga, în „scriere-oglindă”, astfel încât notițele lui pot fi citite firesc doar ținând pagina în fața unei oglinzi? Era stângaci, iar acest fel de a scrie i-ar fi ferit cerneala proaspătă de mâna care aluneca peste ea. Miile lui de file rămân și azi un labirint de idei despre apă, zbor și trupul omenesc.

Știai că Leonardo lăsa multe lucrări neterminate și zăbovea ani buni asupra unui singur tablou? Mona Lisa a purtat-o cu el prin ani și prin țări, retușând-o mereu, și nu s-a despărțit de ea până la capătul vieții, în Franța. Din pricina acestei încetineli visătoare, câțiva dintre comanditarii lui au rămas fără opera plătită.

Știai că Michelangelo se socotea mai degrabă sculptor decât pictor și a primit fără tragere de inimă porunca de a zugrăvi tavanul Capelei Sixtine? A trudit ani de zile pe schele înalte, cu gâtul dat pe spate, iar mai târziu s-a plâns într-un poem, în versuri cu tâlc de haz amar, că i s-a chircit trupul și că vederea i s-a stricat de la stropii de vopsea căzuți de sus.

Știai că Michelangelo a scobit uriașa statuie a lui David dintr-un bloc de marmură pe care alți meșteri îl părăsiseră, socotindu-l stricat și de neîntrebuințat? Piatra zăcea de zeci de ani în curtea catedralei din Florența. Din ceea ce alții numeau un rebut, tânărul sculptor a scos una dintre cele mai vestite statui ale lumii.

Știai că Claude Monet și-a săpat cu mâna lui grădina de la Giverny, cu iazul și podul japonez, ca pe un tablou viu pe care apoi îl picta zi de zi? A deviat chiar un pârâu ca să-și hrănească iazul cu nuferi, spre nemulțumirea vecinilor care se temeau pentru vitele lor. Bătrânețea i-a fost umbrită de cataractă, care i-a schimbat pentru o vreme culorile văzute.

Știai că însuși cuvântul „impresionism” s-a născut, în bătaie de joc, dintr-un tablou al lui Monet numit „Impresie, răsărit de soare”? Un critic a folosit titlul ca să râdă de ceea ce i se părea o mâzgăleală neterminată. Porecla batjocoritoare a rămas și a devenit numele de cinste al unui întreg curent din pictură.