Oameni

Biograful său Eginhard povestește că împăratul, deși stăpânea multe limbi și prețuia peste măsură învățătura, ținea sub pernă table de scris ca să deprindă a alcătui slove, dar a început prea târziu spre a izbuti pe deplin.

Născut în anul 1629 într-o veche familie de nobili poloni, Ioan Sobieski s-a ridicat prin vitejie și iscusință ostășească până la rangul de mare hatman al coroanei, spaimă a tătarilor și a turcilor. Pentru faima armelor sale, dieta l-a ales rege al Poloniei în anul 1674. Fapta sa cea mai strălucită, care i-a înveșnicit numele în toată creștinătatea, a fost izbăvirea Vienei: în ziua de 12 septembrie 1683, în fruntea oștilor creștine unite, a năvălit cu vestita sa cavalerie a husarilor înaripați asupra taberei otomane care împresura cetatea, zdrobind pe marele vizir Kara Mustafa. Prin această biruință a fost oprită cea din urmă mare năvală a semilunii asupra inimii Europei. S-a stins în anul 1696, plâns ca apărător al credinței creștine și unul dintre cei mai vestiți ostași ai veacului său.

Venimus, vidimus, Deus vicit.

Vestita cavalerie a „husarilor înaripați”, cu aripi de pene purtate pe spate ori pe șa, a purtat asaltul de la Viena — una dintre cele mai mari șarje de cavalerie din istorie, socotită de mulți drept lovitura care a hotărât bătălia.

Născută în anul 1451, fiică a regelui Ioan al II-lea al Castiliei, Isabela a ajuns la tron în anul 1474, în urma unor lupte pentru moștenire, iar prin cununia sa cu Ferdinand de Aragon a pus temelia unirii regatelor Spaniei sub o singură cârmuire. Domnia lor împreună, a „Regilor Catolici”, a fost o vreme de mari prefaceri și de statornicire a puterii regale. În anul 1492 au încheiat, prin cucerirea Granadei, îndelungata Reconquistă, izgonind cea din urmă stăpânire maură din peninsulă. În același an de răscruce, Isabela a dat sprijinul său lui Cristofor Columb, a cărui corăbii au deschis calea către lumea cea nouă de peste ocean, faptă ce a schimbat fața pământului. Femeie de mare cucernicie și neclintită hotărâre, a cârmuit până la moartea sa, în anul 1504, lăsând o Spanie unită și înălțată între puterile lumii.

Anul 1492 a fost pentru Isabela un an de trei mari cumpene deodată: căderea Granadei, sprijinirea călătoriei lui Columb și izgonirea evreilor din Spania — hotărâri care i-au însemnat pentru totdeauna domnia.

S-a născut în jurul anului 1199, fiu al lui Alfonso al IX-lea de León și al Berenguelei de Castilia, care i-a cedat coroana castiliană în anul 1217. La moartea tatălui său, în 1230, a unit sub sceptrul său cele două regate, Castilia și Leónul, punând temelia Spaniei creștine de mai târziu. Domnia sa a fost marcată de Reconquista: a smuls din mâinile maurilor cetăți însemnate precum Córdoba, în 1236, și Sevilla, în 1248, unde a mutat curtea și a întemeiat scaunul arhiepiscopal. Suveran drept și evlavios, a sprijinit ridicarea catedralelor gotice de la Burgos și Toledo și a rânduit legiuiri pentru pacea supușilor săi. S-a stins la Sevilla la 30 mai 1252 și a fost canonizat de papa Clement al X-lea în 1671, fiind cinstit ca ocrotitor al ostașilor și al cârmuitorilor drepți.

Trupul său neputrezit se păstrează la catedrala din Sevilla, într-o raclă de argint, și este arătat credincioșilor de câteva ori pe an.

S-a născut în jurul anului 907, în neamul Přemyslizilor, și a fost crescut în credința creștină de bunica sa, Sfânta Ludmila. A luat cârma ducatului Boemiei prin anul 921, într-o vreme de frământări între păgânism și creștinism, și s-a arătat un cârmuitor blând, milostiv cu săracii și râvnitor spre răspândirea Evangheliei. A ridicat, la Praga, biserica Sfântului Vitus și a căutat pacea cu vecinii săi, primind chiar suzeranitatea regelui Henric Păsărarul al Germaniei. A fost ucis mișelește de fratele său Boleslav și de oamenii acestuia, la ușa unei biserici din Stará Boleslav, la 28 septembrie, în anul 935 (după unii izvoare, 929). Cinstit de îndată ca martir, a devenit sfântul ocrotitor al națiunii cehe, iar amintirea lui trăiește și astăzi în colinda englezească „Good King Wenceslas”.

Coroana Sfântului Wenceslau, făurită în 1347, a rămas până azi coroana regală a Boemiei; se crede că nefericire se abate asupra celui care o poartă pe nedrept.

S-a născut în anul 1207, fiică a regelui Andrei al II-lea al Ungariei și a Gertrudei de Andechs-Meran, fiind astfel principesă a casei arpadiene. Încă din copilărie a fost logodită cu Ludovic al IV-lea, landgraf de Turingia, la a cărui curte, în cetatea Wartburg, a fost crescută și cu care s-a căsătorit în 1221. În scurta ei viață de soție și mamă s-a dăruit cu totul rugăciunii și milosteniei, hrănind flămânzii și îngrijind bolnavii cu mâinile ei. Rămasă văduvă în 1227, când soțul i-a murit în drum spre cruciadă, a părăsit curtea și a întemeiat la Marburg un spital pentru cei săraci, îmbrăcând haina smerită a Ordinului Franciscan. S-a stins la Marburg la 17 noiembrie 1231, doar la douăzeci și patru de ani, și a fost canonizată de papa Grigore al IX-lea în 1235, fiind cinstită ca ocrotitoare a celor în suferință.

Legenda „minunii trandafirilor” spune că, prinsă ducând pâine săracilor pe ascuns, pâinile din poala ei s-ar fi prefăcut în trandafiri când a fost silită să arate ce ascunde.

S-a născut la Cluj în anul 1443, al doilea fiu al lui Iancu de Hunedoara, marele voievod ardelean de neam românesc, apărător al creștinătății împotriva otomanilor. A fost ales rege al Ungariei în 1458, la doar cincisprezece ani, de către nobilimea adunată pe gheața Dunării, într-o vreme de mare cumpănă pentru regat. Domnia sa, una dintre cele mai strălucite din istoria maghiară, a adus reforme în lege și fiscalitate, o oaste de mercenari vestită sub numele de „Armata Neagră” și biruințe asupra dușmanilor din răsărit și din apus. Iubitor de învățătură, a adunat la Buda faimoasa bibliotecă Corvina, una dintre cele mai bogate colecții de manuscrise ale Renașterii europene. S-a stins la Viena, cetate pe care o cucerise, la 6 aprilie 1490, iar poporul a păstrat despre el zicala „a murit Matei, s-a dus dreptatea”.

Zicala maghiară „Meghalt Mátyás, oda az igazság” — „a murit Matei, s-a dus dreptatea” — s-a păstrat până azi ca amintire a domniei sale drepte.

S-a născut la 17 august 1887, la castelul Persenbeug din Austria, și a ajuns moștenitor al tronului habsburgic după uciderea arhiducelui Franz Ferdinand, la Sarajevo, în 1914. A urcat pe tron în noiembrie 1916, la moartea împăratului Franz Joseph, ca ultimul împărat al Austriei și, sub numele de Carol al IV-lea, ca rege al Ungariei, în plin Război Mondial. S-a străduit, în taină și fără izbândă, să scoată imperiul din război și să aducă pacea, prin faimoasele tratative de pace din 1917. Prăbușirea monarhiei în 1918 l-a silit să se retragă de la treburile statului, iar după două încercări nereușite de a-și redobândi tronul unguresc, a fost trimis în surghiun pe insula Madeira. S-a stins acolo, sărac și bolnav de pneumonie, la 1 aprilie 1922, la numai treizeci și patru de ani, și a fost beatificat de papa Ioan Paul al II-lea în 2004, cinstit pentru viața sa creștină și pentru dorința de pace.

La beatificarea din 2004, minunea recunoscută de Biserică a fost vindecarea inexplicabilă a unei călugărițe braziliene cu vene varicoase grave, care s-a rugat la mormântul împăratului.

Știai că, la moartea lui Albert Einstein în 1955, patologul care i-a făcut autopsia, Thomas Harvey, i-a scos creierul fără acordul familiei și l-a păstrat zeci de ani în borcane cu formaldehidă? Bucăți din el au fost trimise cercetătorilor din întreaga lume, iar Harvey l-a purtat o vreme cu mașina peste tot. Abia târziu s-a ajuns la o înțelegere cu fiul savantului pentru studiul științific al țesutului.

Știai că lui Einstein i s-a oferit în 1952 funcția de președinte al statului Israel, după moartea lui Chaim Weizmann? A refuzat politicos printr-o scrisoare, spunând că îi lipsesc aptitudinea firească și experiența de a lucra cu oamenii și de a îndeplini funcții oficiale. Se considera potrivit doar pentru gândit, nu pentru guvernat.

Știai că Isaac Newton, în ultima parte a vieții, a fost director al Monetăriei Regale din Londra și a vânat personal falsificatorii de monedă? Se deghiza și cutreiera tavernele mizere ale orașului pentru a strânge dovezi, iar prin eforturile lui mai mulți contrafăcători au ajuns la spânzurătoare. Și-a luat rolul de om al legii la fel de în serios ca pe cel de savant.

Știai că Newton a lăsat în urmă o cantitate uriașă de manuscrise despre alchimie și teologie, mult mai voluminoase decât scrierile lui de fizică? Economistul John Maynard Keynes a cumpărat o parte din ele la o licitație în 1936 și a rămas uluit, spunând că Newton nu a fost primul dintre oamenii rațiunii, ci ultimul dintre magi. Multe pagini fuseseră ținute departe de ochii publicului.

Știai că Charles Darwin a suferit toată viața de crize misterioase de vomă, palpitații și oboseală care îl țintuiau săptămâni întregi la pat? Diagnosticul exact nu a fost stabilit niciodată cu certitudine, iar el încerca tot felul de leacuri, inclusiv băi reci și cure de hidroterapie. Boala l-a făcut un om retras, care evita mulțimile și călătoriile.

Știai că Darwin era atât de curios de gustul animalelor încât, student la Cambridge, a făcut parte dintr-un club care mânca specii neobișnuite? A gustat de-a lungul vieții pumă, iguană și broască țestoasă uriașă, notând impresiile. Curiozitatea lui de naturalist mergea până în farfurie.

Știai că Nikola Tesla avea obiceiuri și obsesii ciudate în ultimii ani, printre care o afecțiune neobișnuită pentru porumbeii pe care îi hrănea în parcurile din New York? Vorbea despre un anume porumbel alb ca despre o ființă de care era profund atașat. Trăia singur în camere de hotel, tot mai izolat de lume.

Știai că Tesla avea o aversiune puternică față de perle și evita femeile care le purtau, precum și o fixație pentru numărul trei? Se spune că repeta anumite gesturi în multipli de trei și că prefera camerele de hotel al căror număr se împărțea la trei. Aceste tipare par să fi ținut de o formă de tulburare obsesivă.

Știai că Marie Curie și-a purtat fiolele cu radiu în buzunarele halatului și le ținea în sertarul biroului, unde luminau în întuneric cu o strălucire pe care o găsea încântătoare? Nu se cunoșteau atunci pericolele expunerii prelungite. Caietele ei de laborator sunt și azi atât de radioactive încât se păstrează în cutii de plumb.

Știai că, în timpul Primului Război Mondial, Marie Curie a echipat mașini cu aparate de radiografie mobile și a mers ea însăși pe front pentru a ajuta chirurgii să localizeze gloanțele și schijele din corpul soldaților? Aceste vehicule au fost poreclite petites Curies. A învățat să conducă și să repare mașina ca să poată ajunge la spitalele de campanie.

Știai că Galileo Galilei, condamnat de Inchiziție, și-a petrecut ultimii ani ai vieții în arest la domiciliu în vila lui de lângă Florența, orb și supravegheat? Chiar și în acei ani a reușit să scrie o operă fundamentală despre mișcare, care a fost tipărită pe ascuns în afara Italiei. Trupul i-a fost înmormântat inițial într-un colț ascuns, departe de locul de cinste.

Știai că, la aproape un secol după moartea lui Galilei, când rămășițele i-au fost mutate într-un mormânt de cinste, admiratorii i-au desprins câteva degete ca relicve? Unul dintre acele degete, expus în mediu, se păstrează astăzi într-un muzeu din Florența, arătând spre cer. Un gest aproape religios față de omul certat cândva cu Biserica.

Știai că lui Stephen Hawking i s-au dat doar câțiva ani de trăit la diagnosticarea bolii neuronale la vârsta de douăzeci și unu de ani, dar a trăit până la șaptezeci și șase? Îi plăceau farsele și pariurile științifice și a pierdut câteva pariuri celebre despre gaurile negre. Și-a plimbat scaunul cu rotile într-un episod din serialul Star Trek și a apărut în The Simpsons.

Știai că Stephen Hawking a organizat cândva o petrecere pentru călătorii în timp, cu șampanie și baloane, dar a trimis invitațiile abia după ce petrecerea se terminase? Ideea era că, dacă ar exista călători din viitor, aceștia ar fi putut veni oricum. Nu a apărut nimeni, ceea ce el a considerat un mic argument împotriva călătoriei în timp.