Oameni

Știai că Salvador Dalí își regla ceasul dormitului cu un truc numai de el știut? Ținea în mână o cheie metalică deasupra unei farfurii și ațipea în fotoliu; când somnul îi desfăcea degetele, cheia cădea cu zgomot și îl trezea numaidecât, prinzând astfel imaginile de la marginea visului. Metoda o împrumutase, spunea el, de la vechii călugări și pictori.

Știai că Dalí umbla adesea însoțit de un oțelar, un furnicar mustăcios ținut ca animal de companie, pe care îl plimba prin Paris și îl aducea la restaurante? Odată, spun povestirile, l-a legat de piciorul mesei într-un local elegant. Excentricitatea era pentru el o parte din artă, la fel de îngrijită ca mustața răsucită în sus.

Știai că Frida Kahlo a început să picteze din pat, după un cumplit accident de tramvai care i-a sfărâmat coloana și bazinul? Părinții i-au prins un baldachin cu oglindă deasupra patului și i-au făcut un șevalet special, ca să se poată privi și zugrăvi zăcând. Așa s-au născut multele ei autoportrete, oglindă a durerii preschimbate în culoare.

Știai că Frida Kahlo s-a măritat de două ori cu același bărbat, muralistul Diego Rivera? S-au despărțit după ani de furtuni și trădări, apoi s-au recăsătorit un an mai târziu, legați de o dragoste la fel de aspră ca picturile lor. Prietenii o numeau o unire între un elefant și un porumbel, atât de nepotriviți păreau la statură.

Știai că Rembrandt s-a privit în oglindă și s-a pictat neîncetat, de la obrazul neted al tinereții până la ridurile și tristețea bătrâneții? A lăsat zeci de autoportrete, un adevărat jurnal pictat al unei vieți întregi. În ele îl vedem urcând spre glorie, apoi coborând spre sărăcie, fără să-și cruțe niciodată chipul de adevăr.

Știai că Rembrandt, deși fusese cândva pictorul cel căutat și bogat al Amsterdamului, a ajuns la faliment și a fost silit să-și vândă la mezat casa și colecția de rarități? Și-a pierdut soția, apoi pe cei mai dragi din preajmă, iar la moarte a fost îngropat într-un mormânt de rând. Măreția picturii lui a rămas însă neatinsă de sărăcie.

Știai că despre Johannes Vermeer, pictorul luminii tăcute din Delft, se știu uimitor de puține lucruri, iar viața lui a rămas aproape o taină? A avut o casă plină de copii, a lucrat încet și a lăsat doar vreo treizeci și ceva de tablouri, iar după moarte a fost dat aproape cu totul uitării. Abia peste două veacuri lumea l-a redescoperit și l-a așezat printre marii maeștri.

Știai că Beethoven își vâra capul într-un lighean cu apă rece în fiecare dimineață, convins că îi limpezește mintea? Adesea turna atâta apă peste el încât aceasta se prelingea prin podea la vecinii de dedesubt, iar când era prins de o idee muzicală uita cu totul de udătură și rămânea locului, ud leoarcă, murmurând.

Știai că Beethoven, când voia o ceașcă de cafea, număra cu grijă exact șaizeci de boabe pentru fiecare porție? Ținea mult la ritualul acesta și, se spune, le număra bob cu bob, ca și cum ar fi potrivit note pe o partitură.

Știai că George Enescu putea cânta la vioară o partitură întreagă din memorie după ce o citea o singură dată? Ravel i-a adus odată sonata sa pentru vioară abia terminată, iar Enescu, după o singură lectură, a pus foaia deoparte și a cântat-o pe de rost, spre uimirea compozitorului.

Știai că George Enescu l-a avut ca elev, la Paris, pe tânărul Yehudi Menuhin și nu a vrut niciodată să primească plată pentru lecții? Menuhin l-a numit toată viața „părintele meu spiritual” și a mărturisit că Enescu i-a dăruit nu doar tehnică, ci un întreg fel de a fi.

Știai că Frédéric Chopin cerea, prin testament, ca inima să îi fie scoasă după moarte și dusă înapoi în Polonia? Sora sa Ludwika a ascuns inima într-un borcan cu coniac și a trecut-o peste graniță, iar astăzi ea odihnește într-un stâlp al bisericii Sfânta Cruce din Varșovia, în vreme ce trupul îi rămâne la Paris.

Știai că Chopin s-a temut toată viața de a fi îngropat de viu? Groaza aceasta l-a urmărit până pe patul de moarte, când i-a cerut anume surorii sale să îi fie deschis trupul înainte de înmormântare, ca să fie sigur că nu mai trăiește.

Știai că Antonio Vivaldi era preot și fusese poreclit „il Prete Rosso”, Preotul Roșu, din pricina părului său aprins? A încetat curând să mai slujească liturghia, spunând că îl apuca o strângere de piept, o boală despre care istoricii cred astăzi că era mai degrabă astm sau angină.

Știai că Vivaldi a scris cea mai mare parte a muzicii sale pentru un orfelinat de fete din Veneția, Ospedale della Pietà? Fetele acelea, multe abandonate la naștere, ajunseseră un ansamblu atât de vestit încât nobilii din toată Europa veneau anume la Veneția să le asculte cântând din spatele unor grilaje.

Știai că Johann Sebastian Bach, tânăr fiind, a mers pe jos aproape patru sute de kilometri până la Lübeck doar ca să îl audă cântând la orgă pe marele Dieterich Buxtehude? Ceruse patru săptămâni de învoire de la slujba lui din Arnstadt, dar a rămas plecat vreo patru luni, spre supărarea angajatorilor.

Știai că tânărul Bach a fost odată chemat în fața consiliului bisericesc din Arnstadt fiindcă se încăierase pe stradă cu un student, un fagotist pe nume Geyersbach? Bach îi spusese muzicantului că suna ca un „țap”, vorba i-a ajuns la urechi, iar cearta s-a sfârșit cu bastoane scoase și un pumnal tras din teacă.

Știai că Wolfgang Amadeus Mozart și-a scris numele în fel și chip și îi plăceau nespus jocurile de cuvinte și glumele deșucheate? În scrisorile către verișoara lui, faimoasele „Bäsle-Briefe”, presăra tot soiul de năzbâtii copilărești despre lucruri de nespus la masă, un contrast năucitor cu gingășia muzicii sale.

Știai că Mozart avea un graur pe care îl ținea drept animal de companie și pe care îl învățase să fluiere un fragment dintr-un concert al său? Când pasărea a murit, i-a făcut o adevărată înmormântare în grădină, cu invitați și cu un poem scris de mâna lui în cinstea ei.

Știai că Piotr Ilici Ceaikovski a fost sprijinit ani de-a rândul de o bogată văduvă, Nadejda von Meck, care i-a plătit o rentă generoasă cu o singură condiție ciudată: să nu se întâlnească niciodată față în față? Și-au scris peste o mie de scrisori pline de căldură, dar au respectat înțelegerea, ferindu-se unul de altul chiar și atunci când s-au încrucișat din întâmplare.

Știai că Ceaikovski era chinuit de o teamă neobișnuită în timpul concertelor pe care le dirija, aceea că i-ar putea cădea capul de pe umeri? Se spune că, urcat la pupitru, își ținea uneori bărbia cu o mână, în vreme ce cu cealaltă bătea măsura orchestrei.

Știai că Giuseppe Verdi și-a lăsat cea mai mare parte a averii spre a construi la Milano un cămin pentru muzicieni bătrâni și săraci, „Casa di Riposo per Musicisti”? Spunea că este opera lui cea mai izbutită, mai presus de toate operele scrise pentru scenă, iar căminul primește și astăzi muzicieni la bătrânețe.

Știai că Verdi și-a pierdut, în tinerețe și în răstimp de doar câțiva ani, cei doi copii mici și apoi și pe tânăra soție, toți răpuși de boală? Doborât de durere, aproape că se lepădase de muzică, până când un libret despre regele Nabucodonosor l-a readus la viață și i-a adus, cu „Va, pensiero”, gloria.

Știai că Richard Wagner iubea peste măsură mătăsurile fine, catifelele și parfumurile, și își comanda halate luxoase și lenjerii moi în cantități care își uimeau croitorii? Datoriile lui erau atât de mari încât fugea adesea de creditori dintr-un oraș în altul, trăind pe picior de prinț cu bani pe care nu îi avea.

Știai că Lev Tolstoi, la o vârstă înaintată, în octombrie 1910, și-a părăsit în taină moșia de la Iasnaia Poliana, pornind într-un tren de clasa a treia ca să scape de viața aristocratică pe care ajunsese s-o disprețuiască? A făcut febră și pneumonie pe drum și a murit câteva zile mai târziu în casa șefului de gară din micuța stație Astapovo, urmărit de ziariști din toată lumea.

Știai că Feodor Dostoievski a stat în 1849 pe eșafod, condamnat la moarte pentru apartenența la un cerc de intelectuali, iar execuția a fost oprită în ultima clipă printr-o grațiere pregătită dinainte de țar, doar ca lecție crudă? Momentul acela, cu plutonul gata de tras, l-a bântuit toată viața și a răzbătut în paginile romanelor sale.

Știai că, în decembrie 1926, Agatha Christie a dispărut fără urmă timp de unsprezece zile, lăsându-și mașina abandonată lângă o carieră? A fost găsită apoi într-un hotel din Harrogate, unde se cazase sub numele de familie al amantei soțului ei; scriitoarea nu a explicat niciodată public ce s-a întâmplat cu adevărat.

Știai că Mark Twain s-a născut în 1835, la câteva săptămâni după trecerea cometei Halley, și prezisese că va pleca odată cu întoarcerea ei? A murit pe 21 aprilie 1910, exact o zi după ce cometa a atins din nou punctul cel mai apropiat de Soare, împlinindu-și parcă profeția.

Știai că Victor Hugo, ca să se forțeze să termine „Cocoașatul de la Notre-Dame” la timp, i-a cerut servitorului să-i ascundă hainele și le-a încuiat, rămânând acasă doar cu un șal mare? Fără veșminte în care să iasă în lume, nu mai avea altă tentație decât biroul de scris.

Știai că Charles Dickens avea o obsesie aproape rituală pentru ordinea din jur și își purta cu el o busolă, așezându-și patul mereu cu capul spre nord fiindcă era convins că acest lucru îi îmbunătățește somnul și scrisul? De asemenea, în timpul călătoriilor, muta mobila din camerele de hotel până când totul era aliniat pe direcțiile cardinale.