Oameni

Știai că Mihai Eminescu a fost, o vreme, sufleur și copist într-o trupă ambulantă de teatru, colindând orașele ardelene și românești cu actorii? Această perioadă de rătăciri, dormind pe unde apuca, i-a hrănit boemia și dragostea pentru limba vie a locurilor prin care a trecut.

Știai că Jules Verne a fost împușcat în 1886 de nepotul său bolnav mintal, Gaston, care a tras de două ori în el pe stradă? Un glonț i s-a înfipt în gleznă și nu a mai putut fi scos, lăsându-l cu o șchiopătare pentru tot restul vieții și punând capăt escapadelor sale cu iahtul.

Știai că în testamentul lui William Shakespeare, redactat în 1616, soției sale Anne Hathaway i-a lăsat, printr-o adăugire strecurată între rânduri, doar „al doilea cel mai bun pat” al casei? Gestul a stârnit secole de dispute între cercetători, unii văzând în el o insultă, alții un semn de intimitate, căci patul cel mai bun era rezervat oaspeților.

Știai că Feodor Dostoievski era un jucător de ruletă pătimaș, care își pierdea la mese banii, ceasul și uneori chiar și rochiile soției sale? Ca să achite datoriile și un contract semnat în disperare, a dictat romanul „Jucătorul” în doar câteva săptămâni unei stenografe tinere, Anna, cu care avea să se căsătorească apoi.

Știai că Lev Tolstoi, în tinerețe, a fost un jucător de cărți atât de neînfrânat încât a pierdut la o partidă chiar clădirea centrală a casei părintești de la Iasnaia Poliana? Cumpărătorul a demontat construcția și a mutat-o cu totul, iar scriitorul a rămas să locuiască în anexele rămase, regretând toată viața pierderea.

Știai că Charles Dickens ținea de obicei în buzunar o mică statuetă cu broscuțe îmbrăcate în duel și avea nevoie de anumite obiecte pe birou ca să poată scrie? Fără aceste mărunțișuri familiare aliniate în fața lui, spunea că nu-și putea găsi liniștea necesară muncii.

Știai că Mark Twain a fost pasionat de noutățile tehnice și a fost printre primii scriitori care și-a predat un manuscris dactilografiat la editură, fiind un adept entuziast al mașinii de scris? A investit însă o avere într-o mașină de cules litere care a dat faliment, aproape ruinându-l financiar.

Știai că Victor Hugo a fost exilat aproape două decenii pe insulele Anglo-Normande, după ce s-a opus lui Napoleon al III-lea, și a scris o bună parte din „Mizerabilii” privind marea din Guernsey? Se spune că lucra în picioare, la un pupitru înalt așezat lângă fereastra dinspre ocean.

Știai că Agatha Christie a lucrat ca asistentă la o farmacie de spital în timpul Primului Război Mondial și acolo a dobândit cunoștințele detaliate despre otrăvuri? Aceste noțiuni de chimie i-au folosit apoi în romane, unde otrăvirile sunt descrise cu o precizie care i-a uimit chiar și pe medici.

Știai că Jules Verne își cumpărase un iaht pe care l-a botezat „Saint-Michel” și cu care naviga de-adevăratelea pe mări, transformându-l într-un birou plutitor unde scria? Iubirea lui pentru călătoriile pe apă era atât de mare încât a schimbat trei ambarcațiuni de-a lungul vieții, tot mai mari, hrănindu-și acolo imaginația marină.

Știai că Mihai Eminescu a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Centrală din Iași și apoi ca revizor școlar, cutreierând satele pentru a inspecta învățământul? În aceste drumuri prin ținuturile Moldovei a cunoscut oameni și locuri simple care i-au întărit legătura cu graiul și cu firea românească pe care le-a turnat în versuri.

Știai că Socrate nu a lăsat niciun rând scris? Tot ce cunoaștem despre gândirea lui ne vine prin alții, mai ales prin Platon și Xenofon, care i-au pus în gură dialoguri și idei. Din pricina aceasta, până azi cercetătorii se ceartă cât din „Socrate” este om real și cât este personajul plăsmuit de ucenicii lui.

Știai că, înainte de a deveni filosof, Socrate a fost soldat greu înarmat, un hoplit? A luptat în Războiul peloponesiac, iar la asediul de la Potideea și în retragerea de la Delion contemporanii i-au lăudat curajul și tăria de a îndura frigul și oboseala. Platon povestește că mergea desculț prin zăpadă, netulburat, în vreme ce ceilalți dârdâiau înfofoliți.

Știai că Diogene Cinicul locuia, după tradiție, într-un vas mare de lut, un fel de butoi pentru păstrat vinul sau grânele? Nu avea nevoie nici de casă, nici de avere, iar când a văzut un copil bând apă din căușul palmelor, se spune că și-a aruncat și ultima ceașcă, mustrându-se că un copil îl întrecuse la simplitate.

Știai că numele „Platon” pare a fi de fapt o poreclă? În greacă „platys” înseamnă lat, iar tradiția spune că i s-ar fi zis așa fie pentru umerii lați, fie pentru fruntea largă. Numele lui de la naștere ar fi fost Aristocles, după bunicul său.

Știai că deasupra intrării în Academia lui Platon ar fi stat scris „Să nu intre nimeni neștiutor de geometrie”? Pentru Platon, matematica nu era doar o unealtă, ci o treaptă a sufletului către adevărurile eterne, iar cine nu trecuse prin ea nu era pregătit pentru filosofie.

Știai că Aristotel a fost, ani la rând, dascălul lui Alexandru cel Mare? Regele Filip al Macedoniei l-a chemat să-l învețe pe fiul său de vreo treisprezece ani, iar mai târziu, când Alexandru a pornit spre Asia, le-a cerut ostașilor să adune plante și animale necunoscute și să i le trimită bătrânului învățător, mereu lacom de a cunoaște lumea firească.

Știai că Aristotel a fost un naturalist pasionat, care petrecea ceasuri studiind viețuitoarele mării? A descris cu uimitoare exactitate cum se împerechează caracatița și cum crește puiul în interiorul unor pești, observații atât de fine încât unele au fost confirmate abia în secolul al nouăsprezecelea, când zoologii au ajuns din urmă ceea ce el văzuse cu ochiul liber.

Știai că Immanuel Kant era atât de punctual în plimbarea lui zilnică, încât se spune că vecinii din Königsberg își potriveau ceasurile după el? Ieșea pe aceeași cărare, la aceeași oră, an de an, iar legenda adaugă că singura dată când și-a stricat orarul a fost când a citit „Emil” al lui Rousseau și a uitat de lume.

Știai că Immanuel Kant nu a părăsit aproape niciodată orașul său natal? A trăit și a murit la Königsberg, cutreierând cu mintea universul întreg fără să se depărteze mai mult de câteva zeci de kilometri de casă. Scria despre popoare și tărâmuri îndepărtate bazându-se pe cărți, jurnale de călătorie și conversații cu negustori și călători.

Știai că Friedrich Nietzsche a fost cel mai tânăr profesor de filologie clasică din vremea sa? A primit catedra la Universitatea din Basel la doar douăzeci și patru de ani, înainte chiar de a-și fi terminat doctoratul, care i-a fost acordat fără examen, pe temeiul lucrărilor publicate.

Știai că prăbușirea minții lui Nietzsche ar fi început, după tradiție, în piața din Torino? Se povestește că, văzând un birjar bătându-și calul, s-ar fi aruncat plângând de gâtul animalului, ca să-l apere, și că de atunci nu și-a mai revenit niciodată pe deplin, petrecându-și ultimii ani în tăcere și boală, îngrijit de mamă și de soră.

Știai că Nietzsche a scris unele dintre operele sale târzii ajutându-se de o mașină de scris, fiindcă vederea slăbită și durerile de cap îl chinuiau cumplit? Aparatul, un fel de bilă suedeză cu taste așezate în cerc, l-a fascinat, iar el însuși a observat, tulburat, că unealta de scris îi schimba felul de a gândi și de a se exprima.

Știai că, după tradiția confucianistă, Confucius a fost multă vreme un mic funcționar înainte de a deveni învățător rătăcitor? A ținut socoteala hambarelor și a supravegheat vitele unui stăpân, iar mai apoi a colindat statele Chinei ani la rând, oferindu-și sfaturile domnitorilor, cei mai mulți surzi la vorbele lui despre dreptate și bună cârmuire.

Știai că învățăturile lui Confucius nu au fost scrise de el, ci strânse de ucenicii lui după moartea maestrului? Cartea „Analectele” este o culegere de vorbe și scurte întâmplări, deschisă adesea cu formula „Maestrul a spus”, semn că discipolii au vrut să păstreze glasul viu al dascălului, nu un tratat închegat.

Știai că René Descartes avea obiceiul de a lucra dimineața în pat, cufundat în gânduri până târziu? Era firav din copilărie și prețuia mult somnul și tihna, iar cele mai bune idei, spunea el, îi veneau în ceasurile de odihnă dinaintea trezirii depline.

Știai că această deprindere i-a fost, poate, fatală? Chemat de regina Cristina a Suediei să o învețe filosofie, Descartes a fost silit să-i dea lecții în zori, pe la cinci dimineața, în frigul aspru al iernii nordice. Neobișnuit cu ora și cu gerul, s-a îmbolnăvit de plămâni și a murit la Stockholm, la nici un an de la sosire.

Știai că Descartes ar fi fost inspirat de trei vise ciudate petrecute într-o singură noapte de noiembrie? Tânăr ostaș încartiruit lângă o sobă caldă, ar fi avut viziuni pe care le-a socotit un semn ceresc că menirea lui este să întemeieze o nouă știință a rațiunii, unind toate cunoștințele într-un singur trunchi.

Știai că Roald Amundsen a plănuit multă vreme să ajungă primul la Polul Nord, nu la cel Sud? Când a aflat că americanii Cook și Peary revendicau deja nordul, și-a schimbat pe ascuns ținta și abia după plecare și-a anunțat echipajul, printr-o telegramă trimisă lui Scott, că se îndreaptă spre sud.

Știai că Amundsen a mizat totul pe câini de sanie și pe schiuri, învățate de la poporul inuit din nord, pe când rivalul său Scott se bizuia pe ponei și pe sănii cu motor? Amundsen chiar plănuise ca o parte dintre câini să fie hrană pentru ceilalți câini și pentru oameni la întoarcere, un calcul rece care i-a salvat expediția.