Artă

Se povestește că, în ultimii ani, Turner era atât de îndrăgostit de efectele de lumină încât unele foi par aproape abstracte, dizolvate complet în galben, portocaliu și alb. Criticii vremii nu știau mereu ce să creadă despre ele. Astăzi, tocmai aceste lucrări sunt privite ca deschideri spre pictura modernă.

„Greta Bridge” a lui Cotman, inspirată de o călătorie în Yorkshire, este una dintre cele mai admirate acuarele engleze. Cotman a revenit la același motiv al podului peste râu în mai multe versiuni; simplitatea aproape abstractă a formelor și liniștea apei fac din ea un reper al genului.

John Sell Cotman, unul dintre marii acuareliști englezi, a călătorit în Normandia pentru a desena arhitectura medievală, iar planșele lui au fost publicate ca gravuri sub titlul „Architectural Antiquities of Normandy”. Acuarelele lui se remarcă prin zonele de culoare plată, aproape abstracte, un mod de a simplifica formele care a părut extraordinar de modern generațiilor de mai târziu.

Malevici a dus abstracția până la limită cu „Compoziția suprematistă: alb pe alb” (1918), în care un pătrat aproape alb plutește pe un fond tot alb, deosebit doar prin nuanțe fine și prin urma pensulei. Pentru el, suprematismul însemna supremația simțirii pure în artă, dincolo de obiecte. Lucrarea se află la Museum of Modern Art din New York.

În 1877 James McNeill Whistler a expus „Nocturne in Black and Gold: The Falling Rocket”, o pânză aproape abstractă a unui foc de artificii. Criticul John Ruskin l-a acuzat că cere bani „aruncând o oală de vopsea în obrazul publicului”, iar Whistler l-a dat în judecată pentru calomnie. A câștigat procesul, dar despăgubirea a fost de un singur bănuț, iar cheltuielile l-au adus în pragul falimentului.

Seria „Woman” a lui Willem de Kooning a șocat lumea artei la începutul anilor ’50, fiindcă readucea figura umană într-un moment când abstracția pură era la modă. De Kooning a reluat obsesiv „Woman I”, pictând, răzuind și repictând timp de aproape doi ani; se spune că a fost gata să o abandoneze până când criticul Meyer Schapiro l-a încurajat să o considere terminată.

Barbara Hepworth a fost una dintre primele sculptorițe care au străpuns forma abstractă cu găuri, încă din 1931-1932, aproape în paralel cu Henry Moore, cu care a fost prietenă și colegă de generație. „Piercing”-ul formei a devenit semnătura sculpturii britanice moderne.