Oameni

Genius is one per cent inspiration and ninety-nine per cent perspiration.

Edison suferea de o pierdere severă a auzului din copilărie, fapt pe care el însuși îl considera un avantaj — îl ajuta să se concentreze fără să fie distras de zgomotul din jur.

James Watt s-a născut la 19 ianuarie 1736 în Greenock, Scoția, într-o familie de constructori și comercianți, și și-a arătat de timpuriu talentul pentru mecanică și matematică. Lucrând ca instrument maker la Universitatea din Glasgow, a primit spre reparație un model al mașinii cu abur Newcomen și a înțeles imediat ineficiența sa fundamentală; între 1765 și 1769 a conceput condensatorul separat, cea mai importantă inovație în istoria mașinii cu abur, multiplicând radical eficiența și puterea acesteia. În parteneriat cu industriașul Matthew Boulton, a pus la dispoziția industriei britanice motoare cu abur fiabile, punând astfel bazele tehnice ale Revoluției Industriale. A murit la 25 august 1819 la Heathfield Hall, lângă Birmingham, onorat de întreaga lume științifică; unitatea de putere «watt» îi poartă pentru totdeauna numele.

Watt nu a inventat mașina cu abur — aceasta exista deja în forma lui Newcomen — ci a transformat-o radical prin condensatorul separat, care a redus consumul de combustibil cu circa 75%.

Alexander Graham Bell s-a născut la 3 martie 1847 în Edinburgh, Scoția, într-o familie marcată de pasiunea pentru știința vorbirii și sunetului — tatăl și bunicul său erau specialiști în fonetica și elocuțiunea — și a crescut lângă o mamă cu deficiență de auz, ceea ce i-a modelat profund vocația. Emigrat în America de Nord, a brevetat la 7 martie 1876 primul telefon practic funcțional și a fondat în 1877 Bell Telephone Company, schimbând pentru totdeauna modul în care omenirea comunică la distanță. Dincolo de telefon, Bell a contribuit la îmbunătățirea vieții persoanelor cu deficiențe de auz, a lucrat la înregistrarea sunetului și la o primitivă formă de fotofon. A murit la 2 august 1922 la Beinn Bhreagh, Nova Scotia, Canada, iar în semn de omagiu, toate liniile telefonice din America de Nord au tăcut un minut la înmormântarea sa.

Mr. Watson, come here — I want to see you.

Bell era atât de nemulțumit de telefon, pe care îl considera o intruziune în viața privată, încât a refuzat să aibă un aparat de telefon în biroul său personal.

Guglielmo Marconi s-a născut la 25 aprilie 1874 la Bologna, Italia, fiul unui gentleman rural italian și al unei irlandeze din familia Jameson, și a manifestat încă din adolescență o fascinație profundă pentru lucrările lui Hertz și Maxwell. La numai 21 de ani a reușit să transmită semnale fără fir pe o distanță de câțiva kilometri la moșia tatălui său, iar în 1896 a obținut în Anglia primul brevet mondial pentru telegrafie fără fir. Punctul culminant al carierei sale a venit în 1901, când a transmis primul semnal radio transatlantic, de la Cornwall la Newfoundland — o distanță de peste 3.200 de kilometri — schimbând radical perspectivele comunicației globale. A primit în 1909 Premiul Nobel pentru Fizică, împărțit cu Karl Ferdinand Braun, și a continuat până la moartea sa, survenită la 20 iulie 1937 la Roma, să exploreze aplicații noi ale undelor radio, inclusiv radar și radiotelefonie pe microunde.

Have I done the world good, or have I added a menace?

Marconi era pe nava Lusitania în momentul în care a fost scufundată în 1915, dar a supraviețuit pentru că se afla pe un alt vapor în acea zi; în schimb, tocmai aparatura sa Marconi de pe Titanic a permis lansarea apelului de ajutor care a salvat circa 700 de vieți în 1912.

Rudolf Diesel s-a născut la 18 martie 1858 la Paris, din părinți germani, și a trăit o copilărie marcată de greutăți: la izbucnirea războiului franco-german din 1870, familia a fost expulzată din Franța, iar tânărul Rudolf a fost trimis la rude în Germania pentru a-și continua studiile. La Munchen a devenit protejatul inginerului Carl von Linde și a dobândit o pregătire tehnică și teoretică solidă, care l-a condus la o idee revoluționară: un motor cu ardere internă în care aprinderea combustibilului să fie produsă exclusiv prin căldura compresiei aerului, fără niciun sistem de aprindere electrică. Brevetat în 1892 și demonstrat practic în 1897 la Augsburg cu o eficiență termică fără precedent, motorul Diesel a schimbat transportul, agricultura și industria la nivel mondial. A dispărut în noaptea de 29 septembrie 1913 de pe vaporul Dresden, în Canalul Mânecii; trupul său a fost găsit zece zile mai târziu, iar împrejurările morții — sinucidere sau crimă — au rămas învăluite în mister.

Diesel a proiectat motorul său cu gândul la combustibili vegetali: în discursul de la Expoziția Mondială din Paris din 1900, a prezentat un motor funcționând cu ulei de arahide, anticipând cu o sută de ani mișcarea combustibililor bio.

Karl Friedrich Benz s-a născut pe 25 noiembrie 1844 în Mühlburg (astăzi parte din Karlsruhe), Germania, și a crescut cu visul de a crea un vehicul autopropulsat. În 1885 a construit și a testat primul automobil practic cu motor cu ardere internă — un triciclu cu motor pe benzină, cunoscut sub numele de Motorwagen —, pentru care a primit patent în 1886. El a inventat totodată mai multe componente esențiale ale automobilului, printre care aprinderea electrică, bujia și ambreiajul. Soția sa, Bertha Benz, a realizat în 1888 prima călătorie lungă cu automobilul, demonstrând lumii întregi valoarea invenției soțului ei. Benz a trăit să vadă vehiculul cu motor devenind mijlocul dominant de transport, iar numele său supraviețuiește astăzi în brandul Mercedes-Benz; s-a stins din viață pe 4 aprilie 1929, la Ladenburg, la vârsta de 84 de ani.

Bertha Benz, soția inventatorului, a întreprins în august 1888 prima călătorie lungă cu automobilul din istorie — 106 km de la Mannheim la Pforzheim — fără știrea soțului ei, demonstrând în mod practic că invenția este utilă și fiabilă.

Alexandre Gustave Eiffel s-a născut pe 15 decembrie 1832 la Dijon, Franța, și a absolvit École Centrale des Arts et Manufactures din Paris în 1855, specializându-se în construcții metalice. A fondat propria companie de inginerie în 1866 și a realizat lucrări remarcabile, printre care podul de la Bordeaux și structura metalică interioară a Statuii Libertății (1879). Opera sa cea mai celebră rămâne Turnul Eiffel, construit pentru Expoziția Universală din 1889 la Paris, un simbol mondial al îndrăznelii inginerești. După retragerea din inginerie, s-a dedicat studiului aerodinamicii și meteorologiei, construind primul laborator aerodinamic din Franța. A murit pe 27 decembrie 1923, la Paris, la vârsta de 91 de ani.

Turnul Eiffel a fost criticat violent de scriitori și artiști parizieni înainte de construire — Guy de Maupassant mânca zilnic la restaurantul de la baza turnului deoarece acolo era singurul loc din Paris de unde nu-l putea vedea.

Ferdinand Adolf August Heinrich, Graf von Zeppelin, s-a născut pe 8 iulie 1838 la Konstanz, Baden, Germania, într-o familie de nobili. A urmat o carieră militară de lungă durată, servind ca ofițer prusac și observând pentru prima dată un zbor cu balonul în 1863, pe durata Războiului Civil American. După pensionarea sa în 1890, și-a dedicat toate resursele și energia construirii dirijabilelor rigide cu cadru metalic — aeronavele care îi poartă astăzi numele. Primul zbor al dirijabilului LZ-1 a avut loc pe 2 iulie 1900, deasupra Lacului Constanța, deschizând era navigației aeriene cu aeronave mari. A murit pe 8 martie 1917, la Charlottenburg, aproape de Berlin, la vârsta de 78 de ani, înainte de a vedea înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial.

Zeppelin și-a văzut primul zbor cu balonul nu în Europa, ci în America — la Saint Paul, Minnesota, în 1863, în timpul Războiului Civil American, unde se afla ca observator militar.

Wilhelm Conrad Röntgen s-a născut pe 27 martie 1845 la Lennep, în Prussia (astăzi Remscheid, Germania), și și-a petrecut copilăria în Olanda, unde familia sa s-a mutat când era mic. A obținut doctoratul în fizică la Universitatea din Zürich și a predat la mai multe universități germane, inclusiv la Würzburg, unde a realizat, pe 8 noiembrie 1895, descoperirea care l-a nemuritor: razele X, un tip de radiație electromagnetică ce poate traversa materia opacă. Descoperirea sa a revoluționat medicina și fizica, aducându-i, în 1901, primul Premiu Nobel pentru Fizică acordat vreodată. Exemplar în integritatea sa, Röntgen a refuzat să breveteze descoperirea, considerând că beneficiile ei aparțin întregii omeniri, și a donat banii premiului Nobel universității. S-a stins din viață pe 10 februarie 1923, la München, la vârsta de 77 de ani.

Prima radiografie din istorie — realizată pe 22 decembrie 1895 — îi aparține soției sale, Anna Bertha Ludwig; văzând oasele propriei mâini, ea a exclamat: «Am văzut moartea mea.»

George Stephenson s-a născut pe 9 iunie 1781 la Wylam, Northumberland, Anglia, într-o familie săracă de mineri, crescând fără educație formală și muncind de la vârstă fragedă în mine de cărbune. Prin autodidacticism și perseverență remarcabilă, a ajuns inginer și a construit în 1814 prima sa locomotivă, Blücher, pentru mina de la Killingworth. A proiectat și construit prima cale ferată publică cu tracțiune cu aburi din lume — linia Stockton–Darlington (1825) —, iar locomotiva sa Rocket, construită împreună cu fiul său Robert, a câștigat în 1829 concursul de la Rainhill, atingând viteza record de 58 km/h. Considerat pe bună dreptate «părintele căilor ferate», Stephenson a fondat în 1847 Instituția Inginerilor Mecanici și a murit pe 12 august 1848, la Tapton House, lângă Chesterfield, la vârsta de 67 de ani.

George Stephenson nu a știut să citească și să scrie decât după vârsta de 18 ani — a urmat lecții de alfabetizare plătite din economiile lui — și totuși a ajuns unul dintre cei mai mari ingineri ai epocii sale.

Johannes Gutenberg s-a născut în jurul anului 1400 la Mainz, în Sfântul Imperiu Roman, într-o familie burgheză cu legături în comerțul cu metale prețioase și textile. Meșteșugar cu experiență în prelucrarea metalelor, el a combinat mai multe tehnici existente — presa cu șurub, aliajele metalice și cerneala pe bază de ulei — pentru a inventa sistemul de tipărire cu litere mobile din metal, care a permis reproducerea cărților în tiraje mari și la cost redus. Opera sa capitală, Biblia cu 42 de rânduri (Biblia Gutenberg), tipărită în jurul anului 1455, este considerată primul volum european tipărit cu litere mobile și una dintre cele mai frumoase cărți produse vreodată. Din nefericire, Gutenberg a pierdut controlul atelierului său în favoarea creditorului Johann Fust printr-un proces în 1455, rămânând fără mijloacele materiale ale invenției sale. A murit pe 3 februarie 1468 la Mainz, iar invenția sa a transformat ireversibil civilizația umană, deschizând calea Reformei, Renașterii și răspândirii cunoașterii în masă.

Detaliile biografice despre Gutenberg sunt în mare parte nesigure — nici data exactă a nașterii sale nu este cunoscută — și el însuși nu a semnat nicio carte tipărită; identitatea sa ca inventator al tiparului a fost reconstruită din documente de proces și mărturii indirecte.

Alfred Nobel s-a născut la 21 octombrie 1833 în Stockholm, Suedia, într-o familie de ingineri și inventatori. A studiat chimia la Paris și Sankt Petersburg, devenind un cercetător prolific cu 355 de brevete înregistrate de-a lungul vieții. Este cel mai cunoscut pentru inventarea dinamitei (1867), descoperire care i-a adus o avere considerabilă, dar și epitetul neplăcut de «negustor al morții» din presa vremii. Tulburat de moștenirea distructivă pe care risca să o lase lumii, a redactat un testament prin care a destinat cea mai mare parte a averii sale fondării unor premii anuale pentru cei care aduc cele mai mari beneficii omenirii. A murit la 10 decembrie 1896 la San Remo, Italia, lăsând în urmă una dintre cele mai prestigioase distincții din istoria civilizației.

Ziua în care două corpuri de armată se vor putea anihila reciproc într-o singură secundă, toate națiunile civilizate se vor îngrozi de război și vor da drumul armatelor lor.

În 1888, un ziar francez a publicat din greșeală necrologul lui Alfred Nobel în locul celui al fratelui său Ludvig, numindu-l «negustorul morții». Se crede că această lectură șocantă l-a determinat pe Nobel să-și revizuiască testamentul și să fondeze premiile care îi poartă numele.

George Westinghouse s-a născut la 6 octombrie 1846 în Central Bridge, New York, într-o familie cu tradiție mecanică. La vârsta de 22 de ani a inventat frâna cu aer comprimat pentru trenuri (1869), o inovație care a revoluționat siguranța feroviară și a fost impusă prin lege pe toate căile ferate americane în 1893. A fost un susținător înflăcărat al curentului alternativ, colaborând cu Nikola Tesla și combătând direct pe Thomas Edison în «războiul curenților». A fondat compania Westinghouse Electric și a obținut în total 360 de brevete, punând bazele a 61 de companii. A murit la 12 martie 1914, lăsând o amprentă durabilă asupra industriei electrice și a transporturilor moderne.

Westinghouse a câștigat contractul pentru iluminarea Expoziției Mondiale din Chicago (1893) cu curent alternativ, demonstrând lumii întregi superioritatea sistemului AC față de curentul continuu promovat de Edison.

Nicolaus August Otto s-a născut la 10 iunie 1832 în Holzhausen, Nassau, Germania, și a crescut fără studii tehnice formale, lucrând ca negustor înainte de a se consacra ingineriei. Fascinat de motoarele cu gaz, a construit în 1876 primul motor cu ardere internă în patru timpi funcțional, principiu cunoscut astăzi în toată lumea drept «ciclul Otto». Deși ciclul fusese descris teoretic anterior de inginerul francez Alphonse Beau de Rochas, Otto a fost primul care l-a pus în practică cu succes, revoluționând transportul și industria mondială. În recunoașterea contribuției sale, Universitatea din Würzburg i-a acordat în 1882 un doctorat onorific. A murit la 26 ianuarie 1891 la Köln, lăsând în urmă fundamentul pe care s-a construit era automobilului.