Tradiții / Gastronomie

Slava este o sărbătoare ortodoxă specific sârbească în care fiecare familie cinstește sfântul patron moștenit pe linie paternă. În ziua respectivă, familia pregătește un ospăț tradițional cu colivă, colac ritual (slavski kolač) și vin binecuvântat, iar preotul vine să sfințească locuința. Tradiția a supraviețuit chiar și în timpul regimului comunist și a fost înscrisă în 2014 pe lista UNESCO a patrimoniului imaterial.

În ajunul Crăciunului (6 ianuarie, pe stil vechi), bărbatul cel mai vârstnic din familie taie un stejar tânăr (badnjak) și îl aduce acasă cu mare ceremonie, stropindu-l cu grâu și vin, iar seara îl arde în vatra focului. Focul aprins cu badnjak reprezintă lumina și căldura care înnoiesc lumea odată cu nașterea lui Hristos. Cenușa rezultată este păstrată și răspândită în grădină primăvara, crezându-se că aduce fertilitate pământului.

În Serbia ortodoxă, Postul Mare (Veliki Post) de șapte săptămâni înainte de Paști este încă respectat cu strictețe în comunitățile rurale, oamenii evitând complet carnea, lactatele, ouăle și alcoolul și participând la slujbe zilnice. Fiecare etapă a postului are propriile interdicții și permisiuni bine știute (de ex., peștele este permis doar de Buna Vestire și de Duminica Floriilor). Postul nu este doar restricție alimentară, ci și un ritual de purificare spirituală și solidaritate comunitară, vizibil în relațiile sociale și în piața alimentară.

Sarma reprezintă rulouri de varză murată umplute cu un amestec de carne tocată de porc și orez, fierte îndelung la foc mic. Preparatul este aromatizat cu boia de ardei afumat, piper negru și uneori frunze de dafin. Este nelipsit de pe masa de Crăciun și Revelion în Serbia, Bosnia și în toată fosta Iugoslavie.

Prebranacul este o tocană de fasole albă (boabe mari) coaptă la cuptor cu ceapă caramelizată, boia dulce și iute, ulei și condimente simple, obținându-se un preparat cremos și aromat. Este preparat tradițional în perioada postului și în zilele de vineri, neavând carne în compoziția clasică. Este foarte popular în Serbia și în stațiunile montane, servit iarna alături de pâine de casă și murături.

Pljeskavica este un chiftea mare și turtită, friptă la grătar, sârbească din tălpi până în vârf. Se așază în chiflă pufoasă, cu smântână și legume, o îmbucătură zdravănă și darnică.

Gibanica sârbească strânge foi de plăcintă cu brânză și ouă, stropite cu unt și coapte până se umflă aurii. Se taie în pătrate calde, fărâmicioase, la mesele de duminică.

Ćevapi sunt mici cârnăciori din carne tocată, fripți pe grătar până capătă crustă și miros de fum. Se servesc în lipie caldă, cu ceapă crudă și ajvar, ca la o sărbătoare de mahala.

Ajvarul se face toamna, din ardei copți pe jar, curățați de pieliță și pisați cu vinete și ulei. Roșu ca asfințitul, se pune în borcane pentru iernile lungi și se întinde pe pâine caldă.