Oameni

Johannes Brahms s-a născut la 7 mai 1833 în Hamburg, într-o familie modestă, fiul unui muzician ambulant, și a crescut cântând în tavernele orașului pentru a câștiga câțiva bani. La douăzeci de ani l-a întâlnit pe Robert Schumann, care l-a proclamat public drept geniul așteptat al muzicii germane, iar prietenia cu soția acestuia, pianista Clara Schumann, a devenit una dintre marile iubiri platonice ale istoriei muzicii. Brahms s-a stabilit la Viena în 1863 și a compus cu o seriozitate și o exigență rar întâlnite, așteptând douăzeci și unu de ani înainte de a-și publica Prima Simfonie. Opera sa — patru simfonii, un Recviem german de o gravitate zdrobitoare, concerte și muzică de cameră — îl situează printre cei mai mari arhitecți ai formei muzicale romantice. A murit la Viena pe 3 aprilie 1897, răpus de cancer.

Brahms nu s-a căsătorit niciodată; a întretinut timp de patru decenii o prietenie profundă și tandră cu Clara Schumann, a cărei moarte, în 1896, l-a devastat, iar el însuși a murit la mai puțin de un an după ea.

Frédéric Chopin s-a născut la 1 martie 1810 în Zelazowa Wola, Polonia, fiul unui profesor francez și al unei mame poloneze care i-a insuflat dragostea pentru muzică încă de mic. Un copil-minune, a cântat primul recital public la opt ani și a început să compună de la șapte ani; în 1830 a părăsit Polonia și s-a stabilit la Paris, unde a cucerit saloanele aristocratice și intelectuale ale Europei. Pianul a fost singurul său instrument de predilecție, iar în lucrările sale — nocturne, balade, mazurci, polci și studii — a distilat dorul polonez, rafinamentul francez și o profundă sensibilitate poetică găsită la puțini compozitori. Inima lui a rămas întotdeauna în Polonia, chiar dacă trupul său sleit de tuberculoză s-a stins la Paris pe 17 octombrie 1849, la doar 39 de ani; la cererea sa, inima i-a fost dusă și înmormântată la Varșovia.

Prin testament, Chopin a cerut ca inima sa să fie scoasă din trup și dusă în Polonia; sora sa a respectat dorința, iar inima se află și astăzi zidită într-un pilon al Bisericii Sfintei Cruci din Varșovia.

Franz Schubert s-a născut la 31 ianuarie 1797 la Viena, al doisprezecelea din paisprezece copii ai unui învățător modest, și a învățat muzică de la tatăl și de la fratele său mai mare înainte de a intra în corul imperial. A compus cu o fecunditate uimitoare: peste o mie de lucrări în doar treizeci și unu de ani de viață, printre care mai bine de șase sute de lieduri, simfonii, muzică de cameră și muzică pianistică. Simfonia a VIII-a în Si minor, cunoscută drept Simfonia neterminată, a rămas una dintre cele mai misterioase și tulburătoare lucrări din întreaga muzică occidentală. Schubert a murit la 19 noiembrie 1828, la șai treizeci și unu de ani, răpus de febră tifoidă, și a fost înmormântat lângă Beethoven, pe care îl venerase toată viața.

Schubert a asistat la înmormântarea lui Beethoven în 1827, purtând un torț aprins ca însoțitor de onoare; la mai puțin de un an și jumătate după aceea, el însuși era înmormântat lângă maestrul său.

Antonio Vivaldi s-a născut la 4 martie 1678 la Veneția, fiul unui violonist profesionist de la orchestra Sfintei Mărci, și a învățat vioara de la propriul tată. A fost hirotonit preot în 1703, dobândind porecla de Il Prete Rosso, Preotul Roșu, din pricina părului său roșcat, dar a renunțat curând la celebrarea liturghiei din cauza unei afecțiuni pulmonare cronice. Cea mai mare parte a vieții profesionale și-a dedicat-o predării viorii și dirijatului orchestrei dintr-un orfelinat pentru fete din Veneția, Ospedale della Pietà, unde lucrările sale erau interpretate la cel mai înalt nivel. A compus peste 500 de concerte și a perfecționat forma concertului solistic în trei mișcări; ciclul Anotimpurile rămâne una dintre cele mai cunoscute și iubite lucrări din întreaga muzică barocă. A murit în sărăcie la Viena pe 28 iulie 1741, uitat de lume, redescoperit abia în secolul XX.

Bach a copiat de mână mai multe concerte ale lui Vivaldi pentru a le studia și a le aranja pentru clavecin sau orgă, dovadă directă a admirației profunde pe care i-o purta.

Georg Friedrich Händel s-a născut la 23 februarie 1685 la Halle, în Germania, fiul unui chirurg-frizer care se opunea cu vehemență carierei muzicale a fiului său, însă talentul copilului a fost atât de evident încât nu a putut fi înăbușit. După ani de ucenicie în Germania și Italia, s-a stabilit definitiv în Anglia, unde a dominat viața muzicală timp de decenii, compunând opera în stil italian și ridiculând oratoriul englez la înălțimi fără precedent. Opera sa Mesia, compusă în 1741 în doar douăzeci și patru de zile de febră creatoare, a devenit cel mai interpretat oratoriu din istoria muzicii, cu celebrul cor Aleluia în care publicul se ridică în picioare încă din vremea regelui George al II-lea. Händel a suferit mai multe accidente vasculare, îiși pierduse vederea în ultimii ani de viață, însă a continuat să dirijeze până aproape de sfârșit. A murit la Londra pe 14 aprilie 1759, la 74 de ani, și a fost înmormântat cu onoruri la Westminster Abbey.

Händel a compus celebrul Mesia în doar 24 de zile; se spune că, după ce a terminat corul Aleluia, a fost găsit cu lacrimi pe obraji, spunând că i s-a părut că vede cerul deschis și pe Dumnezeu Însuși.

Joseph Haydn s-a nascut pe 31 martie 1732 in Rohrau, Austria, intr-o familie modesta de mestesugari cu dragoste pentru muzica, si a urcat treptat pana la cele mai inalte culmi ale artei clasice. Timp de aproape treizeci de ani a slujit la curtea printilor Esterhazy, unde a compus cu o harnicie neodihnita peste 104 simfonii si 68 de cvartete de coarde, castigand titlul de Parintele simfoniei. Credinta sa in Dumnezeu era vie si nedeghizata: obisnuia sa inscrie pe partiturile sale Laus Deo la sfarsit si considera ca bucuria care strabate muzica sa este un dar divin. Capodopera sa tarzie, oratoriul Creatiunea (Die Schopfung, 1798), a fost primita cu entuziasm pe intreg continentul si ramane o marturie luminoasa a credintei si maiestriei sale. S-a stins din viata pe 31 mai 1809 la Viena, venerat de toata Europa muzicala.

Haydn obisnuia sa inscrie la sfarsitul fiecarei partituri cuvintele latine Laus Deo (Lauda lui Dumnezeu), un gest de recunostinta pe care il considera firesc pentru orice compozitor credincios.

Piotr Ilici Ceaikovski s-a nascut pe 7 mai 1840 in Votkinsk, Rusia, si a devenit primul compozitor rus care a cucerit definitiv publicul occidental cu muzica sa. Cu o sensibilitate covarsitoare si o melodica de neegalat, a creat balete nemuritoare - Lacul lebedelor, Frumoasa adormita si Spargatorurl de nuci - alaturi de concerte, simfonii si opere care exprima toata gama emotiilor umane. Simfonia sa a sasea, Patetica, dirijata de el insusi cu noua zile inainte de moarte, pare o despartire deliberata si sfasietoare de lume. Viata sa a fost marcata de tensiuni interioare profunde si de o cautare neincetat a echilibrului prin arta. S-a stins pe 6 noiembrie 1893 la Sankt Petersburg, in circumstante inca dezbatute de istorici.

Muzica este intr-adevar cel mai frumos dintre toate darurile cerului oferite omenirii care rataceste in intuneric.

Ceaikovski a diriguit el insusi premiera Simfoniei Patetica la Sankt Petersburg pe 28 octombrie 1893; noua zile mai tarziu era mort - o coincidenta care a alimentat timp de decenii speculatii despre caracterul autobiografic al lucrarii.

Antonin Dvorak s-a nascut pe 8 septembrie 1841 in Nelahozeves, Boemia, ca primul dintre noua copii ai unui hangiu, si a parcurs un drum extraordinar de la un tanar violonist de sat pana la cel mai celebrat compozitor ceh al epocii sale. Sprijinit decisiv de Johannes Brahms si de criticul Eduard Hanslick, a castigat o faima internationala cu Danturile slave si si-a consolidat renumele cu Stabat Mater, o lucrare de profunda traire religioasa compusa dupa pierderea a trei copii. Invitatia de a conduce Conservatorul National din New York (1892-1895) l-a dus in America, unde a compus Simfonia nr. 9 Din Lumea Noua, inspirata de muzica afro-americana si de cantecele populare din Vestul Salbatic. Credinta sa ortodoxa si legatura adanca cu pamantul natal au ramas izvoare nesecat de inspiratie de-a lungul intregii vieti. S-a intors in Praga, unde a murit pe 1 mai 1904, inconjurat de iubire si recunostinta nationala.

Dvorak era pasionat de mersul trenurilor: stia pe de rost numerele locomotivelor din gara din Praga si, ajuns faimos, se destindea cel mai bine printre mecanicii de locomotiva, cu care ducea conversatii lungi si entuziaste.

Bedrich Smetana s-a nascut pe 2 martie 1824 in Litomysl, Boemia, si a crescut intr-o familie in care muzica era o prezenta fireasca, tatal sau cantand la vioara pentru propria placere. A devenit parintele muzicii nationale cehe, impunand o voce distincta si originala intr-o vreme in care cultura ceha isi cauta identitatea sub stapanire austro-ungara. In 1874, o suferinta neurologica i-a raptalul auzul in intregime, dar Smetana a continuat sa compuna cu o forta de vointa uimitoare: ciclul sau simfonic Ma vlast (Patria mea), cu celebra panza sonora Vltava, a fost creat dupa instalarea surditatii totale. Ultimii ani au fost umbrit de boala mintala, iar in primavara anului 1884 a fost internat intr-un azil, unde s-a stins din viata pe 12 mai 1884. A ramas simbolul sufletului ceh si al rezistentei creatoare in fata adversitatii.

Smetana descria tinitusul care il chinuia dupa instalarea surditatii ca un suierat insuportabil pe nota la bemol in registrul acut al piccolo-ului - o tortura sonora cu care a trait totusi ani de-a randul, continuand sa compuna.

Edvard Grieg s-a nascut pe 15 iunie 1843 in Bergen, Norvegia, intr-o familie cu radacini scotiene si intr-un oras inconjurat de munti si fiorduri care ii vor modela pentru totdeauna sensibilitatea muzicala. Studiile la Conservatorul din Leipzig i-au oferit o tehnica solida, insa Grieg s-a intors mereu la cantecul popular norvegian ca sursa de inspiratie autentica, devenind fondatorul scolii nationale de muzica din Norvegia. Concertul sau pentru pian in la minor si suita Peer Gynt, scrisa pe versurile dramaturgului Ibsen, l-au impus pe scena internationala si raman printre cele mai iubite creatii ale romantismului muzical. A trait simplu si retras la casa sa Troldhaugen, de langa Bergen, consacrata astazi muzeu, intr-un mariaj armonios de sapte decenii cu vara sa si interpreta predilecta, Nina Hagerup. S-a stins pe 4 septembrie 1907, tot la Bergen, din cauza unei boli de inima.

Ultimele cuvinte consemnate ale lui Grieg, rostite chiar inainte de a-si pierde cunostinta la spital, au fost: Ei bine, daca trebuie sa fie asa - o acceptare senina si demna, pe masura caracterului sau.

Jean Sibelius s-a nascut pe 8 decembrie 1865 in Hameenlinna, Finlanda, intr-o familie care l-a pierdut pe tata inca din copilaria timpurie, iar muzica a devenit de devreme limbajul prin care baiatul timid isi exprima emotiile cele mai adanci. Studiile la Helsinki, Berlin si Viena i-au deschis orizonturi largi, insa Sibelius s-a intors in Finlanda, unde a creat o muzica intens nationalista, in care rasuna padurile, lacurile si spiritul nordic al poporului sau. Poemul simfonic Finlandia (1899), compus intr-un moment de opresiune tarista, a devenit imediat un simbol al rezistentei si al identitatii nationale finlandeze. A trait ultimele trei decenii in tacere creatoare la casa sa Ainola de langa lacul Tuusula, fara a mai publica nicio lucrare noua, intr-o retragere misterioasa care a alimentat nenumarat speculatii. S-a stins pe 20 septembrie 1957, la varsta de 91 de ani, cel mai longeviv dintre marii compozitori ai epocii romantice tarzie.

In ultimii treizeci de ani de viata, Sibelius nu a publicat nicio lucrare noua, desi se stie ca a lucrat la o Simfonie a opta; partiturile au disparut, probabil distruse chiar de compozitor, iar misterul acestei a opta simfonii neterminate sau nimicite ramane unul dintre cele mai fascinante enigme ale muzicii clasice.

Giuseppe Verdi s-a născut la 9 octombrie 1813 în Roncole, lângă Busseto, în ducatul Parma, într-o familie modestă, și a crescut să devină cel mai mare compozitor de operă italian al secolului al XIX-lea. Capodoperele sale — Rigoletto, Il trovatore, La traviata, Aida, Otello și Falstaff — au cucerit scenele lumii prin forța dramatică și profunzimea omenească a muzicii. Recviemul său (1874) rămâne una dintre cele mai zguduitoare pagini corale ale literaturii universale. Verdi a fost și un simbol al Risorgimento-ului italian: strigătul „Viva Verdi!” era totodată un strigăt de libertate, inițialele sale alcătuind acronimul Vittorio Emanuele Re D’Italia. A murit la 27 ianuarie 1901 la Milano, plâns de o națiune întreagă, lăsând averea sa pentru un azil al muzicienilor bătrâni.

Tornate all’antico e sarà un progresso. (Întoarceți-vă la trecut — aceasta va fi un progres.)

Strigătul de stradă „Viva Verdi!” folosit de patrioții italieni era totodată un acronim: V.E.R.D.I. = Vittorio Emanuele Re D’Italia.

Giacomo Puccini s-a născut la 22 decembrie 1858 în Lucca, într-o familie cu o îndelungată tradiție muzicală locală, și și-a consacrat întreaga viață operei lirice, devenind cel mai iubit compozitor italian după Verdi. Melodiile sale — din La bohème, Tosca, Madama Butterfly și Turandot — au o duioșie și o capacitate de a surprinde suferința umană care le-au asigurat nemurirea pe scenele lumii. Puccini a combinat cu măiestrie verismul italian cu influențe muzicale din Orient, creând eroine feminine de o intensitate dramatică rarã în istoria muzicii. Fumator învățat, a supraviețuit unei operații grele pentru cancer la gât, dar a murit de un atac de inimă la 29 noiembrie 1924 la Bruxelles, lăsând neterminată opera Turandot.

Cel Atotputernic m-a atins cu degetul Său cel mic și mi-a spus: „Scrie pentru teatru — ține minte, numai pentru teatru!” — și eu am ascultat porunca supremă.

Puccini a murit înainte de a termina ultima sa operă, Turandot; finalul a fost completat de Alfano după note rămase de compozitor. La premiera din 1926, dirijorul Toscanini s-a oprit la locul în care Puccini lăsase condeiul jos, a pus baghetă jos și a spus: „Aici s-a oprit maestrul.”

Richard Wagner s-a născut la 22 mai 1813 în Leipzig și a crescut într-un mediu artistic vibrant, devenind unul dintre cei mai influenți și controverșați compozitori din istoria muzicii occidentale. A revoluționat opera prin conceptul de Gesamtkunstwerk — opera de artă totală — în care muzica, textul, scenografia și gestul scenic formează un tot unitar, concepie realizată deplin în tetralogia Inelul Nibelungului (1869–1876) și în Tristan și Isolda, Maejtrii cântăreți din Nürnberg și Parsifal. Şi-a construit propriul teatru la Bayreuth, în Bavaria, unde și astăzi se desfășoară faimosul festival anual dedicat creației sale. A murit la 13 februarie 1883 la Veneția, în Palazzo Vendramin Calergi, de un atac de inimă, lăsând o moștenire muzicală care a modelat profund secolul XX.