Artă

Știai că filmul de desene animate „Snow White and the Seven Dwarfs” (Albă ca Zăpada), din 1937, a fost primul lung-metraj animat cu o coloană sonoră completă, marcând nașterea muzicalului Disney?

Știai că cântecul „When You Wish Upon a Star” din desenul „Pinocchio” (1940) a câștigat un Oscar și a devenit ulterior tema muzicală a studiourilor Disney?

Știai că melodia „Let It Go” din desenul „Frozen” (2013) a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original și a devenit un fenomen mondial în rândul copiilor?

Știai că premiile Oscar acordă două distincții separate pentru muzica de film: una pentru cea mai bună coloană sonoră originală și una pentru cel mai bun cântec original?

Știai că valsul „The Blue Danube” al lui Johann Strauss al II-lea a fost folosit de regizorul Stanley Kubrick în filmul „2001: A Space Odyssey”, asociind muzica clasică vieneză cu imagini din spațiu?

Știai că o orchestră de film poate număra peste o sută de muzicieni, iar coloana sonoră se înregistrează adesea în timp ce muzicienii urmăresc scenele pe un ecran mare pentru a sincroniza perfect muzica?

Știai că tema din „Schindler's List”, interpretată la vioară de Itzhak Perlman și compusă de John Williams, este considerată una dintre cele mai emoționante coloane sonore din istoria cinematografului?

Știai că muzica are un rol esențial în trezirea emoției într-un film, ghidând spectatorul spre bucurie, tristețe sau tensiune, adesea fără ca acesta să conștientizeze prezența ei?

Știai că melodia „Moon River”, compusă de Henry Mancini pentru filmul „Breakfast at Tiffany's” (1961), a câștigat un Oscar și a rămas una dintre cele mai iubite teme din istoria cinematografului?

Știai că Festivalul de la Bayreuth, din Germania, a fost creat de însuși Richard Wagner și că teatrul său, „Festspielhaus”, a fost gândit special pentru operele sale? Orchestra stă ascunsă într-o groapă acoperită, sub scenă, astfel încât sunetul să se contopească misterios cu vocile, iar publicul să nu vadă muzicienii.

Știai că la Bayreuth se cântă aproape numai muzica lui Wagner și că biletele sunt atât de căutate, încât unii oameni au așteptat ani la rând pe listă până să prindă un loc? Festivalul are loc vara, în orășelul unde compozitorul și-a găsit liniștea.

Știai că Festivalul de la Salzburg, din Austria, s-a născut în 1920 în orașul natal al lui Mozart și că, în fiecare vară, străzile vechi se umplu de operă, concerte și teatru? Piesa „Jedermann”, jucată în piața catedralei, a devenit o tradiție de neclintit a festivalului.

Știai că Salzburg, orașul unde s-a născut Wolfgang Amadeus Mozart în 1756, își cinstește copilul-minune nu doar prin festival, ci și prin faimoasele bomboane „Mozartkugel”? Muzica și dulciurile poartă amândouă numele celui mai celebru fiu al său.

Știai că vestitul Concert de Anul Nou de la Viena se ține în fiecare 1 ianuarie în sala Musikverein și e transmis în zeci de țări de pe glob? Program plin de valsuri și polci ale familiei Strauss, el a devenit pentru multe familii un ritual senin de început de an.

Știai că la finalul Concertului de Anul Nou de la Viena se cântă mereu, ca bis, celebrul „Marș Radetzky”, iar publicul bate din palme în ritm, condus cu blândețe de dirijor? Este unul dintre puținele momente când sala și orchestra se contopesc într-un singur glas.

Știai că Filarmonica din Viena, una dintre cele mai vestite orchestre din lume, își alege singură dirijorii și își conduce singură treburile, fără un director permanent? Muzicienii ei sunt aleși mai întâi din orchestra Operei de Stat din Viena.

Știai că sala „Musikverein” din Viena, casa Concertului de Anul Nou, este renumită în toată lumea pentru acustica ei desăvârșită? Sala aurită, cu forma ei de cutie și tavanul înalt, face ca sunetul să curgă limpede până în ultimul rând, ca un dar pentru urechi.

Știai că sala Carnegie Hall din New York a fost deschisă în 1891, iar la primul concert a dirijat însuși marele compozitor rus Piotr Ilici Ceaikovski? De atunci, a cânta la Carnegie Hall a devenit un vis pentru muzicieni de pretutindeni.

Știai că despre Carnegie Hall circulă o glumă veche și dragă: un trecător întreabă „Cum ajung la Carnegie Hall?”, iar răspunsul este „Exersează, exersează, exersează!”? Ea a rămas o pildă blândă despre răbdarea și truda din spatele oricărei izbânzi.

Știai că Teatrul „La Scala” din Milano, deschis în 1778, este poate cea mai vestită casă de operă din lume? Numele îi vine de la biserica „Santa Maria alla Scala”, care se afla odinioară pe locul unde a fost ridicat teatrul.

Știai că publicul de la „La Scala” din Milano are faima de a fi printre cei mai pretențioși din lume, iar de la locurile de sus, numite „loggione”, cunoscătorii pot aplauda cu foc sau fluiera fără milă un cântăreț? Pentru un solist, a cuceri această sală înseamnă o adevărată încununare.

Știai că Festivalul Internațional „George Enescu”, cel mai mare eveniment de muzică clasică din România, se ține la București din 1958 și îi poartă numele marelui nostru compozitor? Din doi în doi ani, orchestre vestite din întreaga lume vin să cânte pe scenele Capitalei.

Știai că Ateneul Român din București, inaugurat în 1888, a fost ridicat în parte cu banii adunați de la oameni obișnuiți, sub îndemnul „Dați un leu pentru Ateneu”? Astfel, cea mai frumoasă sală de concert a țării s-a născut din dărnicia întregului popor.

Știai că marea sală a Ateneului Român este împodobită cu o frescă uriașă, ce înfățișează în icoane istoria românilor, și că sub cupola ei acustica este atât de bună, încât a devenit casa Filarmonicii „George Enescu”? Aici a dirijat și a cântat de multe ori însuși Enescu.

Știai că festivalul londonez „The Proms”, ținut mai ales la Royal Albert Hall, s-a născut în 1895 cu gândul de a apropia muzica clasică de oamenii de rând, prin bilete ieftine pentru cei care ascultau stând în picioare? Numele vine de la „promenade”, adică plimbarea publicului prin sală.

Știai că la „Ultima Seară a Proms-urilor” de la Londra, sala se umple de steaguri, cântece patriotice și voie bună, într-o sărbătoare veselă a muzicii? Este poate cel mai cunoscut concert al festivalului, urmărit an de an la televizor de mulțime de oameni.

Știai că sala Royal Albert Hall din Londra, deschisă în 1871 de regina Victoria, a fost ridicată în amintirea soțului ei, prințul Albert? Rotundă și maiestuoasă, ea a găzduit vreme de peste un veac concerte, festivaluri și adunări de tot felul.

Știai că vestita cutumă a aplauzelor cere ca, la un concert clasic, publicul să bată din palme abia la sfârșitul întregii lucrări, nu între părțile ei? Această tăcere plină de respect, păstrată între mișcări, ajută muzica să curgă neîntreruptă și e semn de bună-cuviință în sală.

Știai că dirijorul folosește o baghetă subțire ca să facă gesturile mai limpezi pentru zecile de muzicieni din fața lui, deși ea a intrat în uz abia prin secolul al XIX-lea? Înainte, dirijorii băteau tactul cu un baston lovit de podea, cu piciorul sau chiar cu mâna.

Știai că un dirijor nu scoate niciun sunet, dar are un rol uriaș, ținând cu gesturile sale întreaga orchestră laolaltă, la aceeași măsură și cu același suflet? Prin brațe, priviri și mișcarea trupului, el dă viață și înțeles notelor scrise pe hârtie.