Tradiții / Gastronomie

Samovarul rusesc, cu jarul care mocnește la mijloc, ține apa fierbinte ceasuri întregi pentru masa lungă a familiei. Deasupra stă ceainicul cu esență tare de ceai, din care fiecare își toarnă puțin și adaugă apă după gust, în timp ce se servesc gemuri, miere și zahăr.

În multe locuri din Europa de Est, oaspetele de seamă este întâmpinat cu pâine și sare așezate pe un ștergar cusut. Cel primit rupe o bucată de pâine, o înmoaie în sare și o gustă, în semn că prietenia și belșugul sunt împărțite cu casa care l-a chemat.

În Grecia, cafeaua se fierbe încet într-un ibric numit briki și se bea pe îndelete în piațete, sub soare. A împărți o cafea ore în șir, fără grabă, cu vorbă și tăcere deopotrivă, este aici un fel de a cinsti prietenia și rostul liniștit al zilei.

În Bosnia, cafeaua se servește într-un vas de aramă numit džezva, alături de o bucată de rahat și un pahar cu apă. Oaspeții stau la povești îndelung, sorbind încet, căci aici cafeaua nu se bea în grabă, ci este pretext pentru a fi împreună.

La vechii celți, sărbătoarea Samhain marca hotarul dintre lumina verii și întunericul iernii, când se credea că granița dintre lumea celor vii și a celor morți se subțiază. Se aprindeau focuri mari și se lăsau daruri pentru sufletele care rătăceau în noapte.

Halloween, cu rădăcini în vechiul Samhain celtic, s-a răspândit în lume ca o seară de dovleci luminați, costume și colinde ale copiilor din poartă în poartă. Sub veselia lui se ascunde amintirea unei vremi în care se cinsteau cei plecați dincolo.

În lumea catolică, Ziua Morților, pe 2 noiembrie, este închinată rugăciunii pentru sufletele celor adormiți. Credincioșii aprind lumânări la morminte și le împodobesc cu flori, într-o zi de liniște și de pomenire caldă a celor dragi.

Carnavalul de la Veneția umple orașul de măști tăcute și veșminte de altădată, unde chipul se ascunde și toți devin, pentru câteva zile, egali sub farmecul jocului. Măștile venețiene, lucrate cu migală, poartă în ele misterul unui oraș plutind pe apă.

Carnavalul de la Basel, cel mai mare din Elveția, începe în zori, când toate luminile orașului se sting și felinarele pictate pornesc alaiul prin întuneric. Muzica de fife și tobe, măștile și lampioanele fac din aceste trei zile o sărbătoare aparte.

Fasnacht este carnavalul tradițional din ținuturile germane și elvețiene, cu măști sculptate în lemn și costume vechi menite să alunge iarna și duhurile ei. Alaiurile zgomotoase și veselia lor vestesc apropierea primăverii și izgonirea frigului.

Carnavalul de la Notting Hill, din Londra, sărbătorește moștenirea caraibiană cu ritmuri de steel drum, costume sclipitoare și mireasmă de mâncare de pe insule. Străzile cartierului se umplu, la sfârșit de august, de bucuria unei comunități întregi.

La Pamplona, în Spania, cursa taurilor din sărbătoarea San Fermín adună oameni ce aleargă pe străzile înguste înaintea vitelor, într-o încordare de câteva clipe. Este un obicei vechi, învăluit în tradiție, cântec și veselia zilelor de iulie.

Carnavalul de la Nisa, unul dintre cele mai vechi din Franța, umple faleza de care alegorice uriașe și de ploaia veselă de flori aruncate mulțimii. Sub soarele Rivierei, orașul întreg se prinde în bucuria alaiurilor de la sfârșit de iarnă.

Carnavalul de la Köln, în Germania, izbucnește cu strigătul vesel al mulțimii costumate, cu parade uriașe și cântece cântate laolaltă pe străzi. Zilele „nebune” dinaintea postului adună întreg orașul într-o veselie caldă și primitoare.

În Polonia, de Ziua Tuturor Sfinților, cimitirele se prefac seara într-o mare de lumini, când mii de lumânări sunt aprinse pe morminte. Familiile vin cu flori și rugăciuni, într-o zi liniștită de pomenire a celor adormiți întru nădejde.

Pizza originară din Napoli, preparată cu aluat dospit lung, sos de roșii San Marzano, mozzarella di bufala și busuioc proaspăt. Aluatul este copt în cuptor cu lemne la temperaturi foarte înalte, rezultând o crustă subțire cu margini pufoase, ușor carbonizate. Este mâncarea de stradă emblematică a Napoli-ului, consumată zilnic de localnici și recunoscută oficial ca patrimoniu cultural imaterial UNESCO.

Preparat iconic din Milano, un risotto cremos gătit cu orez Arborio sau Carnaroli, șofran, unt, parmezan Parmigiano-Reggiano și bulion de carne. Culoarea sa galben-aurie distinctivă provine exclusiv din șofranul de calitate superioară. Este servit tradițional alături de ossobuco și reprezintă un simbol al bucătăriei lombarde de ocazie festivă.

Friptură monumentală de vită Chianina tăiată gros (cel puțin 5 cm), incluzând fileu și antricot pe os în formă de T, gătită pe grătar cu cărbuni, la interior roz-roșu. Se condimentează minimal doar cu sare grunjoasă, piper și ulei de măsline extravirgin. Este mâncarea de celebrare a Toscanei, servită la mese de familie largi, în special în sezonul verii.

Paste romane preparate cu spaghete sau rigatoni, guanciale (obraz de porc), gălbenușuri de ou, Pecorino Romano și piper negru abundent, fără smântână. Sosul cremos se obține prin emulsionarea ouălor cu grăsimea cărnii și apa de fiert pastele. Este un preparat de zi cu zi al Romei, adânc înrădăcinat în tradiția populară a Lazio-ului.

Straturi de aluat verde (cu spanac) alternate cu ragù de carne de vită și porc, sos béchamel și Parmigiano-Reggiano ras, coapte lent în cuptor. Originară din Bologna, lasagna autentică nu conține sos de roșii în exces, ci un ragù gros gătit ore în șir. Este preparatul de duminică și de sărbătoare al familiilor emiliene.

Felie de vițel tăiată transversal, păstrând osul cu măduvă, brăzată lent în vin alb, bulion, roșii și legume aromate până când carnea cade de pe os. Se servește cu gremolata (amestec de coajă de lămâie, usturoi și pătrunjel) presărată deasupra și, clasic, cu risotto alla Milanese. Este unul din preparatele de duminică ale bogatei bucătării lombarde.

Supă groasă toscană de origine țărănească, preparată cu fasole cannellini, varză cavolo nero, roșii, morcovi, țelină și pâine veche de țară. Numele înseamnă literal 'fiartă din nou', deoarece supa se reîncălzește a doua zi, devenind și mai gustoasă și mai consistentă. Este mâncarea de iarnă a Toscanei, asociată tradiției cumpătate de a nu irosi nimic.

Bile de orez fiert condimentat, umplute cu ragù de carne, mozzarella și mazăre, panate în pesmet și prăjite până devin aurii și crocante. Originare din Sicilia, arancini sunt vândute în toată insula la tarabe stradale și brutării încă din zorii dimineții. Sunt considerate street food emblematic sicilian, consumate ca mic dejun, gustare sau masă rapidă.

Crocante de orez romane în formă de oval alungit, umplute cu sos de roșii cu carne și mozzarella, panate și prăjite. Numele 'al telefono' vine de la firul de mozzarella care se întinde ca un fir de telefon vechi când crocanta este ruptă în două. Sunt vândute în pizzerii și friggitorie romane și sunt gustarea clasică de stradă a Romei.

Fiertură densă toscană de pâine veche de țară înmuiată în bulion, roșii proaspete sau conservate, usturoi, busuioc și ulei de măsline extravirgin. Textura sa este groasă, aproape de terci, deloc lichidă ca o supă obișnuită. Este o mâncare de origine țărănească florentină, pregătită mai ales vara când roșiile sunt coapte, servită caldă sau la temperatura camerei.

Salată estivală toscană făcută din pâine veche înmuiată în apă și stoarsă, roșii coapte, castraveți, ceapă roșie, busuioc, ulei de măsline și oțet de vin. Este un preparat de vară tipic al țăranilor toscani, inventat din necesitatea de a valorifica pâinea uscată. Se servește rece sau la temperatura camerei, ca antreu sau fel principal ușor.

Pâine plată din Genova, groasă și moale la interior, cu suprafața acoperită cu ulei de măsline abundent, sare grunjoasă și uneori rozmarin sau măsline. Aluatul este dospit de două ori și apăsat cu degetele înainte de coacere, creând caracteristicele adâncituri. În Liguria, focaccia se mănâncă dimineața ca mic dejun, uneori înmuiată în cafea cu lapte.

Desert stratificat originar din Veneto, preparat cu piscoturi Savoiardi înmuiate în cafea espresso tare și Marsala, cremă de mascarpone cu gălbenușuri de ou și zahăr, acoperit cu cacao amară. Numele înseamnă 'ridică-mă' sau 'animă-mă', făcând referire la efectul energizant al cafelei și ouălor. Este astăzi cel mai cunoscut desert italian în lume, servit în special la ocazii festive.

Tuburi crocante de aluat prăjit, umplute cu cremă de ricotta de oaie proaspătă amestecată cu zahăr, uneori cu ciocolată, fistic sau fructe confiate. Originari din Sicilia arabă medievală, cannoli sunt asociați inițial cu Carnavalul, însă astăzi se consumă tot anul. Sunt unul din simbolurile gastronomice ale Siciliei, preparați de cofetari artizanali și prezenți la orice sărbătoare siciliană.

Gratinul clasic grecesc realizat din straturi de vinete prăjite, carne tocată de miel sau vită cu roșii și mirodenii, acoperit cu un strat gros de sos béchamel copt în cuptor până devine auriu. Este felul principal de rezistență al meselor de familie grecești, prezent la orice reuniune, nuntă sau sărbătoare. Preparatul necesită timp și răbdare, fiind un simbol al ospitalității grecești.